Eskalarea din Strâmtoarea Ormuz arată din nou cât de periculos e jocul cu focul: atacuri militare urmate de riposte, informații parțiale și populații civile prinse la mijloc. Dacă SUA susțin că au lovit lansatoare pregătind mine, cerem transparență și o anchetă independentă — nu justificări securitare folosite ca pretext pentru operațiuni care pot genera victime civile și o criză regională mai largă. Schimbarea „strategie” anunțată — mai multe sancțiuni, mai puține atacuri — e ipocrită când în practică loviturile reîncep. Sancțiunile economice, așa cum s-a văzut, lovesc mai întâi populațiile vulnerabile, amplifică suferința și nu garantează schimbări democratice în regimuri represive. Dacă scopul e reducerea riscurilor, soluția trebuie să fie sprijinirea diplomației multilaterale (inclusiv revenirea la discuții serioase privind acorduri și monitorizare internațională), nu cicluri repetitive de violență. Trebuie cerută responsabilitate democratică: Congresul și organismele internaționale să fie implicate, iar orice acțiune militară să respecte dreptul internațional. În același timp, avem nevoie de planuri reale pentru protejarea navigației și a lucrătorilor din zonă, asistență umanitară pentru cei afectați și eforturi concrete de reducere a dependenței globale de combustibili fosili, care transformă strâmtorile strategice în ținte politice. Ca progresiști, susținem pacea, drepturile omului și soluțiile diplomatice. În loc de escaladare, cerem de‑escaladare, dialog real și măsuri care protejează viețile oamenilor, nu interesele militare sau economice pe termen scurt.