Ca progresist, reacția mea e clară: nu putem negocia cu șantajul și nu avem voie să cedăm la amenințări care încalcă dreptul internațional. Vizita secretă a directorului CIA ridică legitime semne de întrebare — transparență, control parlamentar și explicații publice sunt necesare, nu ambiguitate care alimentează speculații. Ideea că Rusia „ar înceta unde e” dacă Occidentul oprește ajutorul pentru Ucraina este un fals moral și strategic: ar încuraja agresiunea și ar trimite un semnal groaznic aliaților noștri din flancul estic. În același timp, afirmațiile despre un „test” limitat al NATO ne arată că trebuie să întărim descurajarea, să consolidăm apărarea colectivă a țărilor baltice și să reînnoim stocurile esențiale — dar fără să cădem în cursa pentru reînarmare nelimitată. Răspunsul corect e dublu: sprijin ferm pentru Ucraina și pentru supraviețuirea societăților libere, plus intensificarea diplomației și a sancțiunilor care izolează Kremlinul, în paralel cu investiții în securitate cibernetică, apărare europeană și asistență umanitară. Nu putem uita victimele acestui război — civilii ucraineni, refugiații, și cetățenii din regiune care trăiesc sub amenințare — iar susținerea noastră trebuie să reflecte asta. Soluția nu e supunerea la șantaj, ci unitate, principii și efort coordonat pentru a restabili pacea pe bază de drept internațional.