Search

Logica elementară a manualelor de economie ne spune un adevăr simplu: stânga mărește taxele pentru a redistribui bogăția, în timp ce dreapta le scade pentru a stimula investițiile, munca și inițiativa privată. În România însă, această axiomă a fost complet distrusă de o realitate dură și paradoxală. Partidele care își arogă cu mândrie blazonul liberalismului și al valorilor de dreapta au ajuns să patroneze cele mai agresive valuri de majorări fiscale din istoria recentă. https://www.infoest.ro/stiri/editorial/Iluzia-doctrinei-%C8%99i-taxa-pe-s%C4%83r%C4%83cie-Cum-a-tr%C4%83dat-dreapta-rom%C3%A2neasc%C4%83-manualul-de-economie%20.htm

#0181 — Occitan Arquimèdes èra amb sa tauleta quand un soldat roman lo tuèt. Sona natural? Pas gaire. E pasmens, se “actualizam” pro lo passat, podèm arribar exactament aquí. Gaireben cada cultura a d’edicions modernizadas d’autors mai ancians, amb de debats sus l’ortografia, lo vocabulari, las nòtas editorialas e l’adaptacion pel lector contemporanèu. Un antiquari me diguèt un còp que “la patina del temps dona de valor” e que pòt marcar la diferéncia entre un original e una còpia bon mercat. Dobri los “Ensages de dimenge” de Constantin Noica, arribi a la prefàcia de l’editor dins l’edicion Humanitas de 1992 e descobrissi que “l’ortografia es estada actualizada”. Legir Noica poiriá èsser estat coma una passejada pels ans 1930–1940. Al luòc d’aquò, fasèm aquela passejada amb d’ulhièras modèrnas, confortablament assetats dins un Uber, sens paur de nos pèrdre — es a dire, sens lo risc de pas comprene los mots de l’epòca, que se poirián simplament “traduire” dins de nòtas en bas de pagina. E se prenguèssem tanben los jornals de l’epòca e que los “actualizèssem”? E benlèu poiriam tanben far un rebranding de las publicitats d’aquel temps, per que nòstres neurònas ajan pas de trabalhar tròp, coma se foguèssem dins un escape room. Perqué s’arrestar aquí? Poiriam tanben actualizar los libres d’istòria e escriure qu’Arquimèdes de Siracusa foguèt tuat per un soldat roman mentre fasiá de matematicas sus sa tauleta. L’idèa de basa demòra la meteissa, non? Sonque l’epòca desapareis. E encara una causa: perqué los matematicians “actualizan” pas Pitagòras? Pòdon cambiar la notacion. Pòdon explicar la demonstracion d’un autre biais. Pòdon quitament bastir lo dessenh online amb una animacion que se forma davant los uèlhs dels escolans. Mas lo teorèma de Pitagòras demòra lo teorèma de Pitagòras. Alara, quand legissèm un autor ancian, perqué gardar pas tanben la lenga de son epòca — e metre las explicacions modèrnas dins las nòtas? E una darrièra question per Humanitas e per aqueles que trabalhan dins las facultats de literatura e filologia: se, d’aquí qualques decennis, los escolans d’uèi vos “actualizan” amb # e emoji, vos agradariá? #0181 #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EnsagesDeDimenge #Arquimèdes #Pitagòras #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografiaActualizada #IstòriaDeLaLenga #20260921 #Occitan #Occitanie #France #Literatura #Istòria

Archimedes a oa gant e dablezenn pa voe lazhet gant ur soudard roman. Ha naturel eo da glevet? Ket gwall. Ha koulskoude, ma “hizivaomp” an amzer dremenet re vat, e c’hallomp erruout rik aze. E tost da bep sevenadur ez eus embannadurioù modernaet eus skrivagnerien gozh, gant tabutoù diwar-benn ar reizhskrivañ, ar geriaoueg, an notennoù embann hag an azasaat evit al lenner a-vremañ. Ur gwerzher traoù kozh a lavaras din un deiz e “ro patina an amzer talvoudegezh” hag e c’hall ober an diforc’h etre un orin hag un eilad marc’had-mat. Digeriñ a ran “Eseoù ar Sul” gant Constantin Noica, hag en embannadur Humanitas eus 1992 e lennan e rakskrid an embanner eo bet “hizivaet ar reizhskrivañ”. Lenn Noica a c’hallfe bezañ evel ober un droiad dre ar bloavezhioù 1930–1940. Met e-lec’h-se e tremenomp dre ar mare-se gant lunedoù modern, en hor c’hoazez en un Uber, hep aon da vont diwar an hent — da lavaret eo, hep ar riskl da chom hep kompren gerioù ar mare, a c’hallfe bezañ “troet” e notennoù traoñ ar bajenn. Petra ma kemerfemp ivez kazetennoù ar mare hag ma “hizivafemp” anezho? Ha perak ket ober rebranding d’ar bruderezh eus ar mare ivez, evit ma ne rankfe ket hor neuronoù labourat re, evel en un escape room? Perak chom a-sav aze? Gellout a rafemp ivez hizivaat al levrioù istor ha skrivañ e voe Archimedes eus Syracuse lazhet gant ur soudard roman pa oa o renkañ jedoniezh war e dablezenn. Ar mennozh diazez a chom ar memes hini, neketa? Ar mare hepken a ya da get. Ha c’hoazh un dra: perak ne “hiziva” ket ar jedoniourien Pythagoras? Gallout a reont cheñch an notadur. Gallout a reont displegañ ar prouenn en un doare all. Gallout a reont zoken sevel ar skeudenn enlinenn dre un animadur a zeu war wel dirak daoulagad ar skolidi. Met teorema Pythagoras a chom teorema Pythagoras. Neuze, pa lennomp ur skrivagner kozh, perak ne virfemp ket ivez yezh e vare — ha lakaat an displegadennoù modern en notennoù? Hag ur goulenn diwezhañ evit Humanitas hag evit ar re a labour e rannadoù lennegezh ha yezhoniezh ar skolioù-meur: ma vez “hizivaet” ac’hanoc’h gant skolidi hiziv gant # hag emoji a-benn un nebeud dekadoù, ha plijout a raio deoc’h? #0202 #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EseoùArSul #Archimedes #Pythagoras #Hashtag #Emoji #MrStorywise #ReizhskrivañHizivaet #IstorArYezh #20260921 #Brezhoneg #Breton #Breizh #Brittany #France #Lennegezh #Istor

Refuz să cred că sunteți atât de proști încât să nu înțelegeți un lucru atât de simplu: cu fiecare acțiune de hărțuire, ca cea din această dimineață, nu faceți decât să-i întăriți lui Călin Georgescu imaginea și susținerea de care se bucură. Dar dacă, totuși, sunteți atât de proști sau atât de disperați, realitatea o să vă lovească în plin. Și nu peste mult timp. N-ați învățat nimic din istorie: liderii persecutați nu dispar. Rămân în memoria publică ani, uneori zeci de ani, iar fiecare abuz împotriva lor le amplifică forța, nu le-o distruge. #hărțuire #istorie #persecuție

Archimedes a wrug bos gans y tablet pan veu ev lethys gans sodhek Romanek. A son natural? Na, nyns yw. Hag yn ta, mars “daskor” an tremenedh yn splann lowr, yth yw hemma yn tyller le may hyllyn dos. Nes pub gonisogeth a’n bys a’n jeves dyllansow nowedhys a skriforyon coth, gans dadhelow a-dro dhe orthography, gerlyver, notennow redaksyonel ha’n fordh dhe aswon an tekst dhe redyer an termyn a-lemmyn. Un gwerther hen dra a leveris dhymm unnweyth bos “patina an termyn a rei gwerth” hag y gall bos an dyffrans ynter gwreythyn ha kopïa marow. My a ygor “Essayow Sul” gans Constantin Noica, a dheu dhe raglavar an dyllador yn dyllans Humanitas 1992, hag a wel bos “an orthography wedi bos daskorys”. Redya Noica a allsa bos kelgh yn blydhenyow 1930–1940. Yn le henna, ni a wra an kelgh-ma gans gwederow modern, esedhys yn ystayl yn Uber, heb own dhe golli’n hens — hemma yw, heb an peryl na wrussyn ni konvedhes geryow an termyn-na, a allsa bos “treylyes” yn notennow yn-dann an folen. Ha mars ni a gemer an lyvrow nowodhow a’n termyn-na hag a “daskor” y’ga? Ha mars ni a wra rebranding dhe’n hysbysansow a’n termyn-na, rag na wra’gan neuronow oberi re hir, kepar hag yn escape room? Prag hedhi ama? Ni a all daskor ynwedh an lyvrow istori ha skrifa bos Archimedes a Syracuse lethys gans sodhek Romanek pan o ev ow kewri mathematek war y tablet. An tybyans gwredh a gerys an keth, nyns eus? Saw an termyn a goll. Hag un peth arta: prag na wra mathemategoryon “daskor” Pythagoras? Y hyllyn chanjya an notasyon. Y hyllyn displegya an provyans yn fordh aral. Y hyllyn ynwedh gwul an linen online gans animation hag ev ow tevi yn-dann lagasow an dyskyblon. Mes theorem Pythagoras a gerys theorem Pythagoras. Ytho, pan redyn ni skrifor coth, prag na wren ni gwitha ynwedh yeth y dermyn — ha gorra an displegyansow modern yn notennow? Hag unn govyn diwettha dhe Humanitas ha dhe’n re a wra ober yn departementow llen ha filologi yn universita: mars dyskyblon a-lemmyn a “daskor” hwi a-ji dhe dew dhesempas gans # hag emoji, a vynnsegh hwi henna? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EssayowSul #Archimedes #Pythagoras #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrthographyDaskorys #IstoriAnYeth #20260920_1926 #Kernewek #Cornish #Kernow #Cornwall #UnitedKingdom #Literature #History

Arhimede sta la tabletă când un soldat roman l-u omorât. Sună firesc? Nu prea. Și totuși, dacă actualizăm trecutu destul, exact acolea putem s-ajungem. Aproape toate culturile au ediții modernizate di autori vecl’i, cu discuții despre ortografie, vocabular, note editoriale și adaptarea pentru cititoru di ază. Un anticar mi-a spus odată că „patina timpului dă valoare” și că poate face diferența între un original și o copie ieftină. Deschid „Eseuri di Duminică” di Constantin Noica, ajung la prefața editurii Humanitas din ediția di 1992 și aflu că „ortografia a fost actualizată”. Să-l citești pe Noica putea să fie ca o plimbare prin anii 1930–1940. Dar noi facem plimbarea cu ochelari moderni, stând comod într-un Uber, fără frică să ne pierdem — adică fără riscul să nu înțelegem cuvintele vremii, care puteau fi „traduse” în note jos pe pagină. Ce-ar fi să luăm și ziarele di atunci și să le „actualizăm”? Și reclamele di atunci să le facem rebranding, ca să nu punem neuronii prea mult la lucru, ca într-un escape room. De ce să ne oprim aici? Putem actualiza și cărțile di istorie și să scriem că Arhimede din Siracuza a fost omorât di un soldat roman când făcea matematică pe tabletă. Ideea di bază rămâne, nu? Numai epoca dispare. Și încă ceva: de ce matematicienii nu-l „actualizează” pe Pitagora? Pot schimba notația. Pot explica demonstrația altfel. Pot chiar face desenul online, cu o animație care apare înaintea ochilor școlarilor. Dar teorema lui Pitagora rămâne teorema lui Pitagora. Atunci, când citim un autor vecl’i, de ce să nu păstrăm și limba vremii lui — iar explicațiile moderne să le punem în note? Și o ultimă întrebare pentru Humanitas și pentru cei di la facultățile di litere și filologie: dacă peste câteva decenii școlarii di ază vă „actualizează” cu # și emoji, v-ar plăcea? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EseuriDiDuminică #Arhimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografieActualizată #IstoriaLimbii #20260920_1926 #Vlășéște #MeglenoRomanian #Meglenoromână #Literatură #Istorie

Archimede fiat cun sa tablet candho unu soldadu romanu l’at mortu. Sonat naturale? No meda. E però, si “atualizamus” su passadu pro tempus bastante, podimus arribare pròpiu inoghe. Casi totu sas culturas tenent ediciones modernizadas de autores antigos, cun discussiones subra s’ortografia, su vocabulariu, sas notas editoriales e s’adatamentu a su letore de oe. Unu antiquàriu m’at naradu una borta chi “sa pàtina de su tempus dat valore” e podet fàghere sa diferèntzia intre unu originale e una còpia a bonu pretziu. Apro “Sàgios de Domìniga” de Constantin Noica, arribo a su prefàtziu de s’editore in s’edizione Humanitas de su 1992 e bido chi “s’ortografia est istada atualizada”. Lèghere Noica podiat èssere una passigiada in sos annos 1930–1940. In logu de custu, faghimus cussa passigiada cun òculos modernos, assentados còmodamente in unu Uber, chene su timore de nos pèrdere — est a nàrrere, chene su riscu de non cumprèndere sas paràulas de cussa època, chi si podiant simplicemente “tradùere” in sas notas a pei de pàgina. E si pigamus fintzas sos giornales de cussa època e los “atualizamus”? E magari podimus fàghere fintzas unu rebranding de sas publicidades de tandho, pro non fàghere traballare tropu sos neurones nostros, comente in unu escape room. Pro ite nos depimus firmare inoghe? Podimus atualizare fintzas sos libros de istòria e iscrìere chi Archimede de Siracusa est istadu mortu dae unu soldadu romanu mentras faghiat matemàtica in sa tablet sua. S’idea de base abarrat sa matessi, no? Iscumparit solu s’època. E ancora una cosa: pro ite sos matemàticos non “atualizant” Pitagora? Podent cambiare sa notatzione. Podent ispiegare sa dimostrazione in un’àtera manera. Podent fintzas construìere su disegnu online cun un’animatzione chi si format dae in antis de sos òculos de sos iscolanos. Ma su teorema de Pitagora abarrat su teorema de Pitagora. Duncas, candho lèghimus unu autore antigu, pro ite non cunservamus fintzas sa limba de s’època sua — e ponimus sas ispiegatziones modernas in sas notas? E una ùrtima pregunta pro Humanitas e pro chie traballat in sas facultades de literadura e filologia: si intre unas cantas dècadas sos iscolanos de oe bos “atualizant” cun # e emoji, bos piaghereat? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #SagiosDeDominiga #Archimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografiaAtualizada #IstoriaDeSaLimba #20260920_1926 #Sardu #Sardinian #Sardigna #Sardinia #Italia #Italy #Literadura #Istoria

Arhimede era pi tabletă cându fu omorât di un soldat roman. Sună firescu? Nu prea. Și totuși, dacă actualizăm trecutlu destul, exact aici putem ajunge. Aproape tuti culturili au ediții modernizate ale autorilor mai vechi, cu discuții despre ortografie, vocabular, note editoriale și adaptarea pentru cititorlu di ază. Un anticar mi-a spus odată că „patina timpului dă valoare” și poate face diferența între un original și o copie ieftină. Deschid „Eseuri di Duminică” di Constantin Noica, ajung la prefața editurii în ediția Humanitas din 1992 și aflu că „ortografia a fost actualizată”. Să-l citești pe Noica putea să fie o plimbare prin anii 1930–1940. În loc de asta, facem plimbarea cu ochelari moderni, așezați comod într-un Uber, fără teamă că ne pierdem — adică fără riscul să nu înțelegem cuvintele vremii, care puteau fi simplu „traduse” în note de subsol. Ce-ar fi să luăm și ziarele epocii și să le „actualizăm”? Și poate să facem și un rebranding reclamelor vremii, ca să nu punem neuronii prea mult la treabă, ca într-un escape room. De ce să ne oprim aici? Putem actualiza și manualele de istorie și să scriem că Arhimede din Siracuza a fost omorât de un soldat roman în timp ce făcea matematică pe tabletă. Ideea de bază rămâne aceeași, nu? Doar epoca dispare. Și încă ceva: de ce matematicienii nu-l „actualizează” pe Pitagora? Pot schimba notația. Pot explica demonstrația altfel. Pot chiar construi desenul online printr-o animație care se desfășoară sub ochii școlarilor. Dar teorema lui Pitagora rămâne teorema lui Pitagora. Atunci, când citim un autor vechi, de ce să nu păstrăm și limba epocii lui — iar explicațiile moderne să le punem în note? Și o ultimă întrebare pentru Humanitas și pentru cei care lucrează în facultățile de litere și filologie: dacă peste câteva decenii școlarii de azi vă „actualizează” cu # și emoji, v-ar plăcea? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EseuriDiDuminică #Arhimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografieActualizată #IstoriaLimbii #20260920_1926 #Armãneashce #Aromanian #România #Romania #Literatură #Istorie

Arhimed je bio za svojim tabletom kada ga je ubio rimski vojnik. Zvuči prirodno? Ne baš. A ipak, upravo tu možemo stići ako prošlost dovoljno „ažuriramo“. Gotovo svaka kultura ima modernizovana izdanja starijih autora, uz rasprave o pravopisu, rječniku, uredničkim bilješkama i prilagođavanju savremenom čitaocu. Jedan antikvar mi je jednom rekao da „patina vremena daje vrijednost“ i može praviti razliku između originala i jeftine kopije. Otvaram „Nedjeljne eseje“ Constantina Noice, dolazim do predgovora izdavača u izdanju Humanitasa iz 1992. godine i saznajem da je „pravopis ažuriran“. Čitanje Noice moglo je biti šetnja kroz tridesete i četrdesete godine 20. vijeka. Umjesto toga, tom epohom šetamo s modernim naočalama, udobno smješteni u Uberu, bez straha da ćemo se izgubiti — odnosno da nećemo razumjeti riječi tog vremena, koje su jednostavno mogle biti „prevedene“ u fusnotama. Šta bi bilo kada bismo uzeli i novine iz tog vremena pa ih „ažurirali“? A možda bismo mogli uraditi i rebranding tadašnjih reklama, kako ne bismo previše opterećivali svoje neurone, kao da smo u escape roomu. Zašto stati tu? Mogli bismo ažurirati i udžbenike istorije i napisati da je Arhimeda iz Sirakuze ubio rimski vojnik dok je radio matematiku na svom tabletu. Osnovna ideja ostaje ista, zar ne? Samo epoha nestaje. I još nešto: zašto matematičari ne „ažuriraju“ Pitagoru? Mogu promijeniti oznake. Mogu drugačije objasniti dokaz. Mogu čak napraviti crtež online, pomoću animacije koja nastaje pred očima učenika. Ali Pitagorina teorema ostaje Pitagorina teorema. Pa kada čitamo starijeg autora, zašto ne bismo sačuvali i jezik njegovog vremena — a savremena objašnjenja stavili u fusnote? I još jedno posljednje pitanje za Humanitas i za one koji rade na univerzitetskim književnim i filološkim odsjecima: ako vas današnji školarci za nekoliko decenija „ažuriraju“ pomoću # i emojija, da li bi vam to odgovaralo? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #NedjeljniEseji #Arhimed #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #AžuriraniPravopis #IstorijaJezika #20260920_1926 #Crnogorski #Montenegrin #Književnost #Istorija #ExYugoslavia #ExIugoslavia

Arquímedo èro sus sa tauleto quand un soudat rouman l’a tua. Acò sono naturau? Pas gaire. E pamens, es exactamen aquí que poudèn arriba se “actualizèn” prou lou passat. Quàsi tóuti li culturo an d’edicioun modernisado d’autour ancian, emé de debat sus l’ourtougràfi, lou voucabulàri, li noto editoriau e l’adaptacioun pèr lou legèire d’uei. Un antiquàri me diguè un jour que “la patino dóu tèms douno de valour” e pòu faire la diferènci entre un óuriginau e uno còpi à bon marcat. Durbissi “Assai dóu Dimenge” de Constantin Noica, arribi au proulogue de l’editour dins l’edicioun Humanitas de 1992 e legissi que “l’ourtougràfi es estado actualisado”. Legi Noica aurié pouscu èstre uno passejado dins lis annado 1930–1940. Au contro, fasèn aquelo passejado emé d’uelhiero moderno, ben asseta dins un Uber, sènso pòu de se perdre — valent-à-dire sènso lou risc de pas coumprene li mot dóu tèms, que se poudien simplamen “traduire” dins de noto en bas de pajo. E se prenguian tanben li journau de l’epoco e que li “actualizessian”? E perqué pas faire tambèn un rebranding di reclamo d’aquéu tèms, pèr pas trop faire travaia nòsti neurone, coume se fuguessian dins un escape room? Perqué s’arresta aquí? Pourrian tambèn actualiza li libre d’istòri e escriéure qu’Arquímedo de Siracuso es esta tua pèr un soudat rouman mentre fasie de matematica sus sa tauleto. L’idèio de basa resto la memo, noun? Es soulamen l’epoco que disparèis. E encaro uno causo: perqué li matematician “actualizon” pas Pitagoro? Poudon cambia la noutacioun. Poudon explica autramen la demonstracioun. Poudon meme basti lou dessin online emé uno animacioun que se fai davans lis uei di escolan. Mai lou teourèmo de Pitagoro resto lou teourèmo de Pitagoro. Alor, quand legissèn un autour ancian, perqué pas garda tambèn la lengo de soun tèms — e metre lis esplicacioun moderno dins li noto? E uno darriero questioun à Humanitas e à tóuti aquéli que travaion dins li facultà de letro e de filoulougi: se d’aquí quauqui desenau d’an li escolan d’uei vous “actualizon” emé de # e d’emoji, vous agradarié? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #AssaiDóuDimenge #Arquímedo #Pitagoro #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OurtougràfiActualisado #IstòriDeLaLengo #20260920_1926 #Provençau #Provencal #France #Literaturo #Istòri

Archimedes era sin sia tabletta cura ch’el è vegnì mazzà d’in schuldà roman. Suna quai natiral? Betg propi. E tuttina pudain nus arrivar exact là, sche nus “actualisain” il passà avunda. Prest mintga cultura ha ediziuns modernisadas d’auturs pli vegls, ensemen cun discussiuns davart l’ortografia, il vocabulari, las annotaziuns editorialas e l’adattaziun al lectur contemporan. In antiquari m’ha ditg ina giada che “la patina dal temp dat valur” e po far la differenza tranter in original ed ina copia bunmartgada. Jau avrel “Essais da dumengia” da Constantin Noica, arrivel tar la prefaziun da l’editur en l’ediziun Humanitas dal 1992 e legel che “l’ortografia è vegnida actualisada”. Leger Noica avess pudì esser ina spassegiada tras ils onns 1930 e 1940. Empè da quai faschain nus quella spassegiada cun egliers moderns, sesend comodamain en in Uber, senza tema da ans perder — vul dir, senza il ristg da betg chapir ils pleds da quella epoca, che avessan simplamain pudì vegnir “traducids” en notas a pe da pagina. Tge fiss, sche nus prendessan er las gasettas da quella epoca e las “actualisassan”? E forsa duessan nus era far in rebranding da las reclamas da quel temp, per che noss neurons na stoppian betg lavurar memia bler, sco sche nus fissan en in escape room. Pertge ans fermar qua? Nus pudessan era actualisar ils cudeschs d’istorgia e scriver che Archimedes da Siracusa è vegnì mazzà d’in schuldà roman durant ch’el fascheva matematica sin sia tabletta. L’idea da basa resta tuttina, na? Mo l’epoca svanescha. Ed anc ina chaussa: pertge n’“actualiseschan” ils matematichers betg Pythagoras? Els pon midar la notaziun. Els pon declerar la demonstraziun autramain. Els pon schizunt construir la figura online cun in’animaziun che sa sviluppa davant ils egls dals scolars. Ma il teorem da Pythagoras resta il teorem da Pythagoras. Sche nus legin in autur pli vegl, pertge na mantegnain nus betg era la lingua da ses temp — e mettain las explicaziuns modernas en las notas? Ed ina davosa dumonda a Humanitas ed a quels che lavuran en ils departaments universitars da litteratura e filologia: sche ils scolars dad oz “actualiseschan” vus en in pèr decennis cun # ed emojis, fiss quai per vus en urden? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EssaisDaDumengia #Archimedes #Pythagoras #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografiaActualisada #IstorgiaDaLaLingua #20260920_1926 #Rumantsch #Romansh #Svizra #Switzerland #Litteratura #Istorgia

Arquímedes ère damb era sua tauleta quan siguec aucit per un soldat roman. Sòne naturau? Pas guaire. E, totun, ei exactament açò çò que pòt passar se “actualizam” pro eth passat. Gaireben totes es cultures an edicions modernizades d’autors antics, acompanhades de debats sus era ortografia, eth vocabulari, es nòtes editoriaus e era adaptacion ath lector contemporanèu. Un antiquari me didec un còp qu’“era patina deth temps da valor” e pòt marcar era diferéncia entre un originau e ua còpia barata. Dubrisqui “Assagi deth dimenge” de Constantin Noica, arribi ath prològ der editor ena edicion Humanitas de 1992 e descorbísqui qu’“era ortografia a estat actualizada”. Lieger Noica aurie podut èster un passeig pes ans 1930 e 1940. En cambi, hèm aqueth passeig damb lunetes modernes, confortablament seiguts en un Uber, sense pòur de pèrder-mos — ei a díder, sense eth risc de non compréner es paraules dera epòca, que s’aurien pogut “traduïr” simplament en nòtes a pè de pagina. E se prenéssem tanben es diaris dera epòca e les “actualizéssem”? E benlèu poderíem hèr tanben un rebranding des anuncis d’aqueth temps, entà non hèr trabalhar massa es nòsti neurònes, coma s’èrem laguens d’un escape room. Per qué arturar-mos ací? Poderíem actualizar tanben es libres d’istòria e escríuer qu’Arquímedes de Siracusa siguec aucit per un soldat roman mentre hège matematiques ena sua tauleta. Era idèa de basa demore era madeisha, non? Sonque desapareish era epòca. E ua causa mès: per qué es matematics non “actualizen” Pitagòres? Pòden cambiar era notacion. Pòden explicar era demostracion d’ua auta manèra. Pòden, quitament, bastir era figura en linha damb ua animacion que se desvolòpe deuant des uelhs des escolans. Mès eth teorèma de Pitagòres demore eth teorèma de Pitagòres. Alavetz, quan liegem un autor antic, per qué non conservar tanben era lengua dera sua epòca — e méter es explicacions modernes en nòtes? E ua darrèra qüestion entà Humanitas e entà qui trabalhen enes facultats de letres: se es escolans d’aué vos “actualizen” d’ací a quauqui decennis damb # e emoji, vos agradarie? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #AssagiDethDimenge #Arquímedes #Pitagòres #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografiaActualizada #IstòriaDeraLengua #20260920_1926 #Aranés #Aranese #Espanha #Spain #Literatura #Istòria

Arkimede kien fuq it-tablet tiegħu meta nqatel minn suldat Ruman. Tinstema’ naturali? Mhux wisq. U madankollu, eżatt hemm nistgħu naslu jekk “naġġornaw” il-passat biżżejjed. Kważi kull kultura għandha edizzjonijiet modernizzati ta’ awturi eqdem, flimkien ma’ dibattiti dwar l-ortografija, il-vokabularju, in-noti editorjali u l-adattament għall-qarrej tal-lum. Darba wieħed negozjant tal-antikitajiet qalli li “l-patina taż-żmien iżżid il-valur” u tista’ tkun id-differenza bejn oriġinal u kopja rħisa. Niftaħ “Esejs tal-Ħadd” ta’ Constantin Noica, nasal għall-prefazju tal-pubblikatur fl-edizzjoni Humanitas tal-1992 u nsib li “l-ortografija ġiet aġġornata”. Il-qari ta’ Noica seta’ kien mixja fis-snin 1930 u 1940. Minflok, qed nagħmlu dik il-mixja b’nuċċalijiet moderni, bilqiegħda komdi f’Uber, mingħajr il-biża’ li nitilfu triqitna — jiġifieri, li ma nifhmux il-kliem ta’ dak iż-żmien, li seta’ sempliċement ġie “tradott” fin-noti ta’ qiegħ il-paġna. U kieku nieħdu wkoll il-gazzetti ta’ dak iż-żmien u “naġġornawhom”? U forsi għandna nagħmlu rebranding ukoll lir-reklami ta’ dak iż-żmien, biex ma nġegħlux lin-newroni tagħna jaħdmu wisq, bħallikieku konna f’escape room. Għaliex nieqfu hemm? Nistgħu naġġornaw ukoll il-kotba tal-istorja u niktbu li Arkimede ta’ Sirakuża nqatel minn suldat Ruman waqt li kien qed jagħmel il-matematika fuq it-tablet tiegħu. L-idea bażika tibqa’ l-istess, hux? Tisparixxi biss l-epoka. U ħaġa oħra: għaliex il-matematiċi ma “jaġġornawx” lil Pitagora? Jistgħu jbiddlu n-notazzjoni. Jistgħu jispjegaw il-prova b’mod differenti. Jistgħu saħansitra jibnu d-dijagramma online permezz ta’ animazzjoni li tiżviluppa quddiem għajnejn l-istudenti. Imma t-teorema ta’ Pitagora tibqa’ t-teorema ta’ Pitagora. Allura, meta naqraw awtur antik, għaliex ma nżommux ukoll il-lingwa ta’ żmienu — u npoġġu l-ispjegazzjonijiet moderni fin-noti? U mistoqsija waħda tal-aħħar lil Humanitas u lil dawk li jaħdmu fid-dipartimenti universitarji tal-letteratura u l-filoloġija: jekk, fi ftit għexieren ta’ snin, l-istudenti tal-lum “jaġġornawkom” b’# u emoji, togħġobkom? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EsejsTalĦadd #Arkimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografijaAġġornata #StorjaTalLingwa #20260920_1926 #Malti #Maltese #Letteratura #Storja

Arhimede stătea pe tabletă când a fost ucis de un soldat roman. Sună firesc? Nu prea. Și totuși, dacă „actualizăm” trecutul suficient de mult, exact aici putem ajunge. Aproape fiecare cultură are ediții modernizate ale autorilor mai vechi și discuții despre ortografie, vocabular, note editoriale sau adaptarea pentru cititorul contemporan. Un anticar mi-a spus cândva că „patina timpului dă valoare” și face diferența dintre un original și o copie ieftină. Deschid „Eseuri de Duminică”, ajung la „Prefața editurii” Humanitas și aflu că „ortografia a fost actualizată” în ediția din 1992. Chiar și așa, lecturându-l pe Noica, am fi făcut o plimbare prin anii 1930–1940, dar cu ochelari moderni, stând confortabil într-un Uber, fără grija că nu ajungem la destinație — adică fără riscul de a nu înțelege cuvintele vremii, care ar putea fi „traduse” în subsolul paginii. Ce-ar fi să luăm și ziarele epocii și să le „actualizăm”? Iar reclamele vremii să le trecem printr-un rebranding, ca să nu punem neuronii prea mult la treabă, ca într-un escape room. Dar să actualizăm și manualele de istorie, iar descrierea lui Arhimede din Siracuza să precizeze că a fost ucis de un soldat roman în timp ce rezolva la mate pe tabletă. Ideea de bază rămâne, nu? Doar epoca dispare. Și încă ceva: de ce matematicienii nu-l „actualizează” pe Pitagora? Pot schimba notația. Pot explica altfel demonstrația. Pot chiar construi online desenul, printr-o animație, sub ochii școlarilor. Dar teorema lui Pitagora rămâne teorema lui Pitagora. Atunci, când citim un autor vechi, de ce nu păstrăm și limba epocii lui — iar explicațiile moderne să le punem în note? Și o ultimă întrebare pentru Humanitas și pentru cei de la Facultatea de Litere: dacă și școlarii de azi vă vor „actualiza” peste câteva decenii cu # și emoji, v-ar conveni? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EseuriDeDuminică #Arhimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #ActualizareOrtografie #IstoriaLimbii #20260920_1926 #Romanian #România #LimbaRomână

Beveik kiekviena kultūra turi modernizuotų senųjų autorių leidimų, o kartu ir diskusijų apie rašybą, žodyną, redakcines pastabas bei pritaikymą šiuolaikiniam skaitytojui. Vienas antikvaras man kadaise pasakė, kad „laiko patina suteikia vertės“ ir gali būti tai, kas skiria originalą nuo pigios kopijos. Atsiverčiu Constantin Noica „Sekmadienio esė“, prieinu prie leidėjo pratarmės 1992 metų Humanitas leidime ir sužinau, kad „rašyba buvo atnaujinta“. Skaityti Noicą galėjo reikšti pasivaikščiojimą po 1930-uosius ir 1940-uosius. Vietoj to einame į tą kelionę su šiuolaikiniais akiniais, patogiai įsitaisę Uber automobilyje, nebijodami pasiklysti — tai yra nesuprasti to meto žodžių, kuriuos būtų buvę galima paprasčiausiai „išversti“ išnašose. O kas būtų, jei paimtume ir to meto laikraščius bei juos „atnaujintume“? Galbūt reikėtų ir senąsias reklamas pervadinti bei perkurti, kad mūsų neuronams nereikėtų per daug dirbti, tarsi būtume escape room’e. Kodėl čia sustoti? Galėtume atnaujinti ir istorijos vadovėlius bei parašyti, kad Archimedą iš Sirakūzų nužudė romėnų kareivis, kai šis sprendė matematikos uždavinius savo planšetėje. Pagrindinė mintis juk lieka ta pati, ar ne? Tik epocha išnyksta. Ir dar vienas dalykas: kodėl matematikai „neatnaujina“ Pitagoro? Jie gali pakeisti žymėjimą. Gali kitaip paaiškinti įrodymą. Gali net sukurti brėžinį internete, pasitelkę animaciją, kuri atsiranda mokinių akyse. Tačiau Pitagoro teorema lieka Pitagoro teorema. Tad kai skaitome senesnį autorių, kodėl neišsaugojus ir jo epochos kalbos — o šiuolaikinius paaiškinimus nepateikus pastabose? Ir paskutinis klausimas Humanitas bei universitetų literatūros ir filologijos žmonėms: jei po kelių dešimtmečių šiandienos mokiniai jus „atnaujins“ naudodami # ir emoji, ar jums tai patiktų? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #SekmadienioEsė #Archimedas #Pitagoras #Hashtag #Emoji #MrStorywise #AtnaujintaRašyba #KalbosIstorija #20260920_1926 #Lietuvių #Lithuanian #Literatūra #Istorija

Gotovo svaka kultura ima modernizovana izdanja starijih autora, uz rasprave o pravopisu, rječniku, uredničkim bilješkama i prilagođavanju savremenom čitaocu. Jedan antikvar mi je jednom rekao da „patina vremena daje vrijednost“ i može praviti razliku između originala i jeftine kopije. Otvaram „Nedjeljne eseje“ Constantina Noice, dolazim do predgovora izdavača u izdanju Humanitasa iz 1992. godine i saznajem da je „pravopis ažuriran“. Čitanje Noice moglo je biti šetnja kroz tridesete i četrdesete godine 20. vijeka. Umjesto toga, tom epohom šetamo s modernim naočarima, udobno smješteni u Uberu, bez straha da ćemo se izgubiti — odnosno da nećemo razumjeti riječi tog vremena, koje su jednostavno mogle biti „prevedene“ u fusnotama. Šta bi bilo kada bismo uzeli i novine iz tog vremena pa ih „ažurirali“? A možda bismo mogli uraditi i rebranding tadašnjih reklama, kako ne bismo previše opterećivali svoje neurone, kao da smo u escape roomu. Zašto stati tu? Mogli bismo ažurirati i udžbenike istorije i napisati da je Arhimeda iz Sirakuze ubio rimski vojnik dok je radio matematiku na svom tabletu. Osnovna ideja ostaje ista, zar ne? Samo epoha nestaje. I još nešto: zašto matematičari ne „ažuriraju“ Pitagoru? Mogu promijeniti oznake. Mogu drugačije objasniti dokaz. Mogu čak napraviti crtež online, pomoću animacije koja nastaje pred očima učenika. Ali Pitagorina teorema ostaje Pitagorina teorema. Pa kada čitamo starijeg autora, zašto ne bismo sačuvali i jezik njegovog vremena — a savremena objašnjenja stavili u fusnote? I još jedno posljednje pitanje za Humanitas i za one koji rade na univerzitetskim književnim i filološkim odsjecima: ako vas današnji školarci za nekoliko decenija „ažuriraju“ pomoću # i emojija, da li bi vam to odgovaralo? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #NedjeljniEseji #Arhimed #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #AžuriraniPravopis #IstorijaJezika #20260920_1926 #Crnogorski #Književnost #Istorija #ExYugoslavia #ExIugoslavia

Gotovo svaka kultura ima modernizovana izdanja starijih autora, uz rasprave o pravopisu, rečniku, uredničkim beleškama i prilagođavanju savremenom čitaocu. Jedan antikvar mi je jednom rekao da „patina vremena daje vrednost“ i može da napravi razliku između originala i jeftine kopije. Otvaram „Nedeljne eseje“ Constantina Noice, dolazim do predgovora izdavača u izdanju Humanitasa iz 1992. godine i saznajem da je „pravopis ažuriran“. Čitanje Noice moglo je biti šetnja kroz tridesete i četrdesete godine 20. veka. Umesto toga, tom epohom šetamo s modernim naočarima, udobno smešteni u Uberu, bez straha da ćemo se izgubiti — odnosno da nećemo razumeti reči tog vremena, koje su jednostavno mogle biti „prevedene“ u fusnotama. Šta bi bilo kada bismo uzeli i novine iz tog vremena pa ih „ažurirali“? A možda bismo mogli da uradimo i rebranding tadašnjih reklama, kako ne bismo previše opterećivali svoje neurone, kao da smo u escape roomu. Zašto stati tu? Mogli bismo da ažuriramo i udžbenike istorije i napišemo da je Arhimeda iz Sirakuze ubio rimski vojnik dok je radio matematiku na svom tabletu. Osnovna ideja ostaje ista, zar ne? Samo epoha nestaje. I još nešto: zašto matematičari ne „ažuriraju“ Pitagoru? Mogu da promene oznake. Mogu drugačije da objasne dokaz. Mogu čak i da naprave crtež online, pomoću animacije koja nastaje pred očima učenika. Ali Pitagorina teorema ostaje Pitagorina teorema. Pa kada čitamo starijeg autora, zašto ne bismo sačuvali i jezik njegovog vremena — a savremena objašnjenja stavili u fusnote? I još jedno poslednje pitanje za Humanitas i za one koji rade na univerzitetskim književnim i filološkim odsecima: ako vas današnji školarci za nekoliko decenija „ažuriraju“ pomoću # i emodžija, da li bi vam to odgovaralo? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #NedeljniEseji #Arhimed #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #AžuriraniPravopis #IstorijaJezika #20260920_1926 #Srpski #Književnost #Istorija #ExYugoslavia #ExIugoslavia

Aproape fiecare cultură are ediții modernizate ale autorilor mai vechi și discuții despre ortografie, vocabular, note editoriale sau adaptarea pentru cititorul contemporan. Un anticar mi-a spus cândva că „patina timpului dă valoare” și face diferența dintre un original și o copie ieftină. Deschid „Eseuri de Duminică”, ajung la „Prefața editurii” Humanitas și aflu că „ortografia a fost actualizată” în ediția din 1992. Chiar și așa, lecturându-l pe Noica, am fi făcut o plimbare prin anii 1930–1940, dar cu ochelari moderni, stând confortabil într-un Uber, fără grija că nu ajung la destinație — adică fără riscul de a nu înțelege cuvintele vremii, care ar putea fi ”traduse” în subsolul paginii. Ce-ar fi să luăm și ziarele epocii și să le „actualizăm”? Iar reclamele vremii să le trecem printr-un rebranding, ca să nu punem neuronii prea mult la treabă ca într-un escape room. Dar să actualizăm și manualele de istorie, iar descrierea lui Arhimede din Siracuza să precizeze că a fost ucis de un soldat roman în timp ce rezolva la mate pe tabletă. Ideea de bază rămâne, nu? Doar epoca dispare. Și încă ceva: de ce matematicienii nu-l „actualizează” pe Pitagora? Pot schimba notația. Pot explica altfel demonstrația. Pot chiar construi online desenul, printr-o animație, sub ochii școlarilor. Dar teorema lui Pitagora rămâne teorema lui Pitagora. Atunci, când citim un autor vechi, de ce nu păstrăm și limba epocii lui — iar explicațiile moderne să le punem în note? Și o ultimă întrebare pentru Humanitas și pentru cei de la Facultatea de Litere: dacă și școlarii de azi vă vor „actualiza” peste câteva decenii cu # și emoji, v-ar conveni? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EseuriDeDuminică #Arhimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #ActualizareOrtografie #IstoriaLimbii #20260920_1926 #Romanian #România #LimbaRomână