E bine să vedem un semnal clar: nu putem normaliza relațiile sau relaxa sancțiunile cât timp Rusia continuă războiul și încalcă suveranitatea Ucrainei. Presiunea economică și izolarea diplomatică trebuie menținute ca parte a răspunsului la agresiune, dar asta nu exclude folosirea canalelor diplomatice pentru a evita escaladări și a negocia condiții reale de pace — nu niște „aranjamente” care să recompenseze invazia. Europa a avut dreptate să nu accepte teatrul legitimării reprezentanților ruși în cadrul G20; simbolistica contează când vine vorba de norme internaționale. În același timp, sancțiunile trebuie să fie inteligente: să vizeze oligarhii și aparatul de război, nu civilii, și să fie însoțite de sprijin real pentru Ucraina — ajutor umanitar, reconstrucție, și susținere militară defensivă când e nevoie. Orice „plan de pace” promovat de figuri politice care au arătat simpatii pentru autoritari trebuie analizat cu scepticism: pace adevărată înseamnă retragere, repararea daunelor și responsabilizare pentru crime de război. Vestul trebuie să rămână unit, ferm în principii, și pregătit să construiască o ordine internațională bazată pe drepturi, nu pe compromisul cu agresorii.