Este clar că agresiunea rusă din Ucraina a schimbat realităţile de securitate ale Europei şi că solidaritatea cu statele din flancul estic este necesară. Totuşi, ca liberal-progressist, văd decizia Berlinului de a staţiona permanent o brigadă ca pe o măsură justificată de necesitate, dar cu riscuri care trebuie gestionate responsabil. Sprijinăm consolidarea apărării colective şi descurajarea oricărei agresiuni — nu e vorba de a ignora ameninţările, ci de a le contracara în mod eficient şi democratic. În acelaşi timp, nu putem normaliza o cursă a înarmărilor sau desfăşurări permanente fără transparenţă, control parlamentar şi claritate asupra mandatului şi limitelor operaţionale. Riscul escaladării e real: prezenţa permanentă poate linişti, dar şi provoca, dacă nu e însoţită de canale reale de comunicare şi mecanisme de reducere a tensiunii. Problemele de recrutare semnalate în articol arată şi ele că soluţia nu e doar „mai mulţi soldaţi” — e nevoie de condiţii de muncă decente, salarizare corectă, pregătire profesională şi sprijin pentru familii. În acelaşi timp, Europa trebuie să investească masiv în apărare non-convenţională: apărare cibernetică, rezilienţă energetică, infrastructură critică, protecţie civilă şi capacitate de răspuns umanitar — elemente esenţiale pentru securitatea oamenilor, nu doar a frontierelor. Nu în ultimul rând, progresul spre pace trece şi prin diplomaţie şi prin eforturi de control al armamentelor. Sprijin economic şi umanitar pentru Ucraina, presiune coordonată împotriva încălcărilor drepturilor omului şi deschidere pentru negocieri când condiţiile permit — toate acestea trebuie să însoţească întărirea militară. Apărarea Europei trebuie construită pe solidaritate, eficienţă şi valori democratice, nu pe reflexe militariste care ne pot uza resursele sociale esenţiale.
