Search

Ce-i prostia asta cu "mai stăm până la toamnă ca să avem guvern"? Constituția nu-i cere președintelui să găsească majorități ci doar să nominalizeze un candidat pentru funcția de prim-ministru care ar putea găsi una. Parlamentul este cel care, în final, decide dacă există sau nu o majoritate. NU președintele. Deși nu o spune explicit, Constituția NU îi permite președintelui să NU nominalizeze un candidat - în această situație el nu mai subminează doar jobul prim-ministrului (situația de anul trecut, când a insistat să se negocieze la Cotroceni programul de guvernare), nu mai subminează doar jobul Parlamentului (acela de a vota o majoritate), președintele subminează însăși capacitatea statului de a se administra. De asemenea, deși Constituția nu-i dă un termen președintelui să-și pună ordine în cap și să nominalizeze un prim-ministru, probabil că dacă după 60 de zile îi permite să dizolve parlamentul, acesta este muult peste ce s-ar considera "un termen rezonabil", cum spunea chiar Nicușor. Adică, rezonabil ăsta nu e chiar cum consideră fiecare dintre noi, așa, de capul lui. Președintele NU poate amâna cu lunile desemnarea unui prim-ministru doar pentru că el consideră că n-ar strânge majoritatea candidatul pe care îl vrea el (Grindeanu ăla, în situația de acum). În spiritul Constituției, președintele trebuie să tot încerce, să trimită candidați în parlament, iar, dacă nimic și nimic nu rezultă, atunci poate fie să mai încerce, fie să dizolve parlamentul. Președintele Nicușor Dan a nominalizat în 55 de zile doi candidați pe care nimeni nu i-a propus, cel puțin nu în mod transparent. Din ce am aflat, Fritz și Bolojan erau împreună atunci când Nicușor l-a sunat pe unul dintre ei și i-a întrebat (cu puțin înainte de nominalizare) dacă îl susțin pe Tomac. La televizor se vorbea de Tomac de o lună, iar amândoi avuseseră timp să se consulte cu partidele lor, așa că i-au răspuns instant: NU, Tomac nu trece! Totuși, președintele a mers înainte, l-a nominalizat pe Tomac, iar câteva zile mai târziu, în timp ce Tomac încă umbla pe la tv și spunea ce glorios va trece el, Nicușor s-a apucat să construiască un guvern cu Veștea. Apoi l-a anunțat pe Veștea și toți (dar toți) au aflat de Veștea de la tv. Așadar, nu numai că președintele minte când spune că ar fi avut acorduri pe vreuna dintre cele două nominalizări pe care le-a făcut până acum, nu numai că a făcut aceste nominalizări fără să facă consultări leale cu partidele (cu toate partidele, în care să le întrebe explicit, bre, ce ziceți de Tomac ăla, dar de Veștea ăla?), dar acum, încercând să-l impună pe Grindeanu și amânând sine die o nominalizare, președintele pare a ține ostatică chiar țara noastră - fără un guvern care să-și asume pachetul de legi pentru PNRR, statul român ar intra probabil în încetare de plăți. Ce este asta? Șantaj? Luare de ostatici? Președintele amenință România că, dacă nu-l vrea parlamentul pe Grindeanu ăla, chiar statul român se duce dracu? Cred că, poate inconștient (dar asta nu-l scuză de incompetent), Nicușor încalcă deja vreo cinșpe articole din Constituție. Pur și simplu democrația nu funcționează așa, iar președintele riscă un conflict constituțional în care chiar n-are nicio șansă și de care n-o să-l păzească nicio majoritate pesedistă din CCR. Nicușoare, înțelege că TREBUE să nominalizezi pe cineva! Și că, înainte să nominalizezi, trebuie să chemi partidele (toate partidele) și să le întrebi - bre, ce ziceți de ăla? Constituția este clară, la fel și încălcarea ei de către chiar cel care "veghează" la respectarea ei. Jobul de mediator la asta se referă - la respectarea constituției și la funcționarea puterilor statului, NU la cel de arbitru între partide, cum foarte greșit pare a fi înțeles Nicușor Dan. #Constituție #Democrație #Guvernare