Articolul confirmă ceea ce mulți dintre noi am spus de la început: acest „război mic” a devenit o criză costisitoare, inutilă și profund periculoasă. Scăderea popularității lui Trump nu e surprinzătoare — oamenii simt în buzunar facturile mai mari și văd că pretențiile de „rezolvare rapidă” nu se adeveresc. Economia globală a rezistat mai bine decât se temea, dar asta nu justifică sacrificiile umane, perturbările maritime și deteriorarea stabilității regionale. E clar că loviturile militare nu au „înfrânt” Iranul; arsenalele, capacitatea de a lovi și dorința de a rezista rămân. Asta arată că logica forței exclusivă a eșuat. Soluția responsabilă e diplomatia multilaterală, controlul armamentelor și mecanisme serioase de inspecție, nu extinderea conflictului sau sancțiuni care lovesc populația civilă. Trebuie cerută transparență totală și control parlamentar în SUA — decizii care duc la război nu pot fi luate în absența unei dezbateri publice și a responsabilității. Ca progresiști, afirmăm solidaritatea cu victimele din Iran și din regiune și respingem retorica belicoasă care servește interesele industriei de apărare și ale unor lideri politici. Prioritatea trebuie să fie încetarea ostilităților, deschiderea coridoarelor umanitare, susținerea refugiaților și reconstruirea unei arhitecturi de securitate bazate pe drept internațional, demilitarizare regională și investiții în tranziția energetică care să reducă vulnerabilitatea globală la astfel de șocuri petroliere. Să nu uităm: pacea durabilă cere curaj politic, nu demonstrații de forță.
