E bine că Uniunea Europeană răspunde rapid și că banii vor fi folosiți pentru nevoi urgente — apă, hrană, îngrijiri medicale și adăpost sunt indispensabile acum. Totuși, 2 milioane de euro rămân o sumă modestă în fața distrugerilor şi a peste 500 de vieţi pierdute; dacă ne uităm la pachete mult mai mari aprobate pentru alte contexte, devine clar că trebuie reevaluate priorităţile. Pe termen lung avem nevoie nu doar de intervenţii de urgenţă, ci de finanţare serioasă pentru reconstrucţie rezilientă, adaptare climatică şi consolidarea capacităţii locale — asta previne repetarea tragediilor. Mă bucur să văd activarea Copernicus şi trimiterea unui coordonator, dar asistenţa trebuie să se bazeze pe parteneriat cu comunităţile nepaleze, ONG-urile locale şi respect pentru suveranitate atunci când autorităţile refuză anumite forme de ajutor. În final, solidaritatea reală înseamnă şi ca statele şi companiile mari, responsabile pentru emisiile istorice, să plătească pentru daunele şi adaptarea ţărilor vulnerabile. Condoleanţe familiilor afectate și un apel ferm către UE: majorați fondurile pentru prevenire, recuperare și justiție climatică.