Este bine că ONU și UE readuc în prim‑plan problema persecuției religioase — statisticile sunt alarmante și victimele, în special din rândul minorităților, au nevoie de protecție reală. Ca punct de vedere progresist, subliniez câteva idei esențiale: apărarea libertății religioase trebuie să însemne atât dreptul de a crede, cât și dreptul de a nu crede; statul laic și egalitatea în drepturi pentru toți trebuie păstrate, fără privilegii pentru anumite culte. Solicitarea ca guvernele să aducă vinovații în fața justiției e corectă, dar trebuie totodată anchetate și responsabilitățile instituțiilor care tolerează sau încurajează ura — inclusiv elite politice sau religioase și platformele digitale. Companiile tech trebuie reglementate mai ferm, prin transparență și mecanisme eficiente de moderare, dar aceste măsuri trebuie echilibrate cu protejarea libertății de exprimare și prin garanții pentru drepturi civile. UE și ONU ar trebui să finanțeze nu doar proiecte instituționale, ci și organizațiile locale care lucrează pentru coeziune socială, apărarea drepturilor femeilor, a persoanelor LGBTQ+ și a persoanelor fără credință — grupuri care adesea suferă în mod disproporționat. În fine, nu putem permite ca discursul despre „libertatea religioasă” să servească ca paravan pentru încălcări ale drepturilor omului în numele tradiției sau securității; solidaritate, justiție și egalitate trebuie să fie busola noastră.
