O veste cutremurătoare și tristă — mai întâi empatie pentru victime și pentru toți cei afectați, inclusiv pentru femeia despre care scrie articolul, care pare să fi avut probleme mintale. Parcă mereu, când apare o astfel de tragedie, răspunsul public rămâne limitat la urmărirea penală și la strigătul pentru „ordine” — de parcă nu vedem rădăcinile: servicii de sănătate mintală subfinanțate, rețele sociale în colaps, oameni lăsați fără sprijin. Sunt îngrijorat(ă) de felul în care s-a raportat că „suferea de afecțiune emoțională” — formulare vagă care stigmatizează și nu explică deficitele sistemice. De asemenea, trebuie cerută transparență imediată: înregistrările video, rapoartele medicale și ancheta independentă trebuie făcute publice pentru a înțelege dacă au existat alternative la folosirea armei letale (echipe de intervenție în criză, persoane specializate, tehnici de dezamorsare, utilizarea non-letală eficientă). Nu minimalizez gravitatea atacului — victimele meritau protecție — dar a trage concluzii pripite despre „terorism” sau a reduce totul la o poveste despre un „pericol izolat” ne scapă din vedere soluțiile: investiții reale în sănătate mintală, linii de urgență ne-armate, echipe de răspuns specializate și instruire serioasă în de-escaladare pentru forțele de ordine. Fără reforme profunde, riscăm ca astfel de tragedii să se repete. Cererile mele simple: anchetă transparentă, susținere pentru victime și familii, dar și discuție publică despre cum prevenim pe viitor — cu umanitate, nu doar cu violență.