Pe 24 iulie 1964 au fost eliberați ultimii 3.244 de deținuți politici din România, marcând un moment important în istoria țării, dar li s-au impus și restricții specifice. #detinutiPolitici #istorieRomania #24iulie
❗❗ Octavian Goga, unul dintre cei mai importanți poeți români, deputat, ministru și, mai târziu, prim-ministru al României, a fost una dintre țintele atentatului cu bombă din Senatul României, din 8 decembrie 1920, considerat primul atentat terorist din istoria României moderne. Atentatul a fost organizat de o grupare de militanți comuniști evrei, ai cărei principali membri erau: ❗ Max Goldstein – născut într-o familie evreiască; militant comunist și anarhist. ❗ Saul Osias (Ozias) – provenea dintr-o familie evreiască. ❗ Leon Lichtblau – comunist român de origine evreiască. La data atentatului, 8 decembrie 1920, Octavian Goga era deputat și unul dintre cei mai cunoscuți lideri politici naționaliști din România. El nu era ministru și nici prim-ministru (această funcție avea să o ocupe abia în 1937–1938). Acest atentat terorist comis de cei trei evrei s-a soldat cu uciderea a trei miniștri români și rănirea altor membri ai Senatului României, dar vizată era conducerea statului și elita politică a vremii Demetriu Radu – episcop greco-catolic de Oradea, ucis pe loc. Dimitrie Greceanu – ministrul Justiției, decedat ulterior din cauza rănilor. Spirea (Spiridon) Gheorghiu – senator, decedat la spital în urma rănilor. De asemenea, au fost răniți mai mulți demnitari, printre care: Constantin Coandă, președintele Senatului; episcopii Nifon și Roman Ciorogariu; alți senatori și funcționari prezenți în sală. Octavian Goga a scăpat cu viață, păzit de Dumnezeu, însă statuia lui a fost înlăturată de curând de la Iași, ca urmare a demersurilor făcute de un ONG în colaborare cu Institutul anti-românesc Ellie Wiesel. Noi de Octavian Goga La noi sunt codri verzi de brad Şi câmpuri de mătasă; La noi atâţia fluturi sunt, Şi-atâta jale-n casă. Privighetori din alte ţări Vin doina să ne-asculte; La noi sunt cântece şi flori Şi lacrimi multe, multe. Pe boltă, sus, e mai aprins, La noi, bătrânul soare, De când pe plaiurile noastre Nu pentru noi răsare. La noi de jale povestesc A codrilor desişuri, Şi jale duce Murăşul, Şi duc tustrele Crişuri. La noi nevestele plângând Sporesc pe fus fuiorul, Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng Şi tata, şi feciorul. Sub cerul nostru-nduioşat E mai domoală hora, Căci cântecele noastre plâng În ochii tuturora. Şi fluturii sunt mai sfioşi Când zboară-n zări albastre, Doar roua de pe trandafiri E lacrimi de-ale noastre. Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi Îşi înfioară sânul Spun că din lacrimi e-mpletit Şi Oltul, biet, bătrânul.. Avem un vis neîmplinit, Copil al suferinţii, De jalea lui ne-am răposat Şi moşii, şi părinţii. Din vremi uitate, de demult, Gemând de grele patimi, Deşertăciunea unui vis Noi o stropim cu lacrimi.. #OctavianGoga #IstorieRomania #PoezieRomanesca
Articolul comemorează 85 de ani de la prima mare deportare a românilor din Basarabia și Bucovina de Nord, orchestrată de regimul stalinist în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, când aproximativ 30.000 de români au fost forțați să părăsească casele și să călătorească în condiții inumane către destinații îndepărtate din Uniunea Sovietică, experiență ce a dus la suferințe imense și la pierderi umane tragice. #deportare #BucovinaDeNord #IstorieRomania
Articolul comemorează 36 de ani de la Mineriada din iunie 1990, când protestele violente din Piața Universității au fost reprimate brutal de forțele de ordine și minerii aduși în Capitală, rezultând în moartea a patru persoane și mii de răniți, fără a se ajunge la o soluție definitivă în cazul dosarului Mineriadei. #Mineriada1990 #Protest #IstorieRomania
