Întrebarea acestor ore nu e de ce a căzut drona la Galați. E ce facem NOI. E încă un test rusesc. Are toate indiciile. Cel mai probabil un decoy, fără exploziv, din cele cu care Rusia ține ocupată antiaeriana ucraineană și, când vrea, testează antiaeriana noastră diplomatică. Să fie clar: dronele sunt controlabile, Galațiul e departe de front, GPS-ul nu e bruiat în România. Armata noastră a văzut manevre sub plafonul radarului. Asta nu e un accident. E un mesaj. Iar răspunsul corect nu e încă o declarație fâstâcită de la MAE sau de la Cotroceni. Propun să-i lovim unde chiar îi doare. La banii oligarhilor. La flota fantomă din Marea Neagră care plimbă țiței prin zona noastră exclusivă. La activele rusești din Europa și din România. Avem curaj să vorbim despre activele Gazprom și Lukoil de la noi? E doar un exemplu. Rusia se uită fix la ce facem după fiecare astfel de aventură. Liderii lor au nevoie să arate rușilor că NATO e agresivă, ca să justifice ce urmează. La televiziunile lor va rula doar versiunea care le convine: că ucrainenii au bruiat, că drona nu era a lor, că drona nici n-a existat. Pun pariu pe ultima, pentru efect artistic. Ei au făcut (încă) o mișcare. Eu nu mai vreau să ne vadă doar "surprinși" sau "îngrijorați". Vreau să ne vadă răspunzând. #Rusia #Securitate #Drone