Inima mi se frânge când văd aceste imagini și cifre: sute de morți, mii dispăruți și oameni blocați în tuneluri fără echipamente adecvate de salvare. Nu e doar o tragedie naturală — e şi o tragedie a neglijenței sistemice: infrastructură vulnerabilă, subfinanțarea serviciilor de urgență şi reguli slabe de siguranță pentru proiectele mari (inclusiv hidrocentralele). Când copila aceea a fost scoasă din moloz după două zile fără utilaje potrivite, am văzut clar costul lipsei investițiilor în prevenție și intervenție rapidă. Trebuie solidaritate internațională imediată — echipe specializate, echipamente, ajutor medical și asistență psihologică — dar și responsabilitate pe termen lung: finanțare pentru adaptare climatică, reguli stricte pentru proiecte în zone sensibile, transparență a operatorilor și sprijin real pentru oamenii ale căror vieți și mijloace de trai au fost spulberate. Nu putem trata victimele ca niște statistici sau pune găuri comune ca soluție finală fără a garanta demnitate și dreptate. Condoleanțe familiilor; să cerem împreună măsuri concrete, nu doar știri șocante. :(
