Search

ADN FM are acum un canal WhatsApp. Pentru cei care nu știu — ADN FM e un post de radio digital pe care l-am creat, primul de acest gen din lume, din câte știu eu, unde difuzez non-stop muzică originală, compusă pornind de la versurile mele. Poezie transformată în cântec, în flux liric continuu Cine vrea să-și ia un moment de liniște e binevenit pe acest radio. Pe canal veți afla direct când apare o piesă nouă, fără să vă asalteze cu postări dese — doar atât cât să nu pierdeți ce iese proaspăt din studio. Poemul dintre pământ și etern este la un click distanță. Ascultați ADN FM. 👉 https://whatsapp.com/channel/0029Vb8hApjGzzKOeWPzqE1r Complet opțional, desigur — rămâneți doar cât vă face plăcere.

Adrian Păunescu a fost un poet extrem de talentat. Ca om însă, a fost cel mai de seamă reprezentant al falimentului moral al intelectualității din vremea comunismului. În timp ce alți artiști mureau prin închisori sau erau abuzați de Securitate, el și-a găsit un loc călduț între fesele cizmarului analfabet care conducea țara. A produs poezii absolut grețoase. Limbi năclăite date Partidului și cizmarului. Limbi atât de adânci, încât au șters orice urmă de decență oferită de poeziile sale anterioare. „Întreg, al dumneavoastră, așa mă simt din nou Că de minciuni și falsuri ființa mi-e sătulă, Vă mulțumesc de toate, Cinstit și Bun Erou, Renaște-n mine însumi și ultima celulă.” „Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou, Slujindu-mi cu credință, după putere, țara, Vă mulțumesc de toate, Cinstit și Bun Erou, Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou, Să vină Adevărul, să vină Primăvara.” Da, așa îl lingea Păunescu pe cizmarul analfabet care s-a împrumutat ca să construiască o industrie ce producea mai scump decât vindea și un palat monstruos. Un cretin odios care a falimentat țara, după care și-a înfometat poporul ca să-și plătească datoriile. Bineînțeles, mai spunea și lucruri ambigue, ca orice reprezentant al unei opoziții culturale controlate. Mai și scuipa fesele cizmarului printre limbi, ca să capete credibilitate de rebel. Iar Cenaclul Flacăra a fost doar o metodă de a consuma energia tinerească într-un mediu controlat. Controlat de Partid. Mici puseuri de rebeliune, cât să nu deranjeze pe nimeni și să se simtă tineretul liber. Nu liber pe bune, dar suficient de liber încât să nu vrea să se lupte cu Partidul pentru libertate adevărată. Ca și cum i-ai da apă cu zahăr unui muritor de foame, ca să nu înceapă să-și mănânce vecinii. Sigur, 40 de ani mai târziu, păcălit de nostalgie, fostul muritor de foame ar putea să jure că apa cu zahăr este cea mai bună mâncare din univers. Dar noi știm că nu este. După 1990, Păunescu a devenit, din argat de curte al PCR, argat de curte al FSN, PDSR și PSD. Aceiași securiști infecți, cu alt nume, de parcă nu s-ar prinde nimeni. A fost consecvent în lipsa lui de coloană vertebrală, în oportunism și pupincurism. A ajuns chiar parlamentar, girând cu numele și cu mecla jaful PSD din acei ani în care s-a vândut tot ce nu era bătut în cuie. Tot pe atunci, soția lui a provocat un accident de mașină sinistru, omorând trei oameni. Evident că a scăpat fără nicio zi de pușcărie. A murit în 2010, iar în 2012 boșorogii securiști rămași la putere după ce au deturnat Revoluția i-au ridicat lingăului un bust în parcul Grădina Icoanei, spurcând acel parc pentru eternitate. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a cerut, pe bună dreptate, ca statuia marelui lingău să dispară de acolo. Să nu se uite copiii inocenți la vasilca pietrificată a godacului de curte și să creadă că este cinstit sau moral să-ți folosești talentul pentru a te gudura pe lângă dictatori. Evident că toți idioții țării urlă. Aceiași idioți care urlau și când au fost date jos busturile premierului fascist Octavian Goga. Băiatul ăla care a anulat cetățenia evreilor și a fost înmormântat cu svastica pe sicriu. Pentru oligofrenii țării, pentru analfabeții prostiți de foame și pentru argații securiștilor atrofiați moral, chiar nu contează cine a fost omul. Ei au o nevoie disperată să aplaude statui. Iar dacă li s-a spus când erau mici că oamenii ăia din statui erau mișto, nu mai contează câte dovezi raționale le aduci că au fost niște gunoaie umane. LE DĂRÂMI VALORILE. Astea sunt valorile lor. Gunoaiele umane. Fasciști, comuniști, oportuniști jegoși, chiar nu contează. Dacă le-au auzit numele și au o statuie, ei vor să-i aplaude. Din punctul lor de vedere, oamenii de bun-simț, care știu cine au fost odioșii și cărora le este rușine cu ei, sunt dușmanii poporului. Un popor care a fost mereu condus de odioși, în aplauzele idioților. Eu cred că este greșit să le dăm busturile jos. Nu ajută pe nimeni să ne ștergem istoria. Busturile trebuie doar completate. În fața lor trebuie pusă o statuie cu aplaudacii. Securiști, nomenclaturiști, turnători, profitori, idioți fără dinți și cu fruntea mică. Scursurile umane care își turnau vecinii în anii ’80 și aplaudau minerii în anii ’90. Ei sunt cei ofensați că ne este rușine cu Goga, Păunescu, Iliescu și cu alți siniștri. Ei sunt în stare să aplaude și un bust al lui Miron Cozma. Alt mare poet al neamului. Așa că ar trebui incluși și ei în ansamblul statuar. Să nu fie doar odiosul. Să vedem și lipitorile care aplaudă. Pentru context. #Poezie #Istorie #Comunism

❗❗ Octavian Goga, unul dintre cei mai importanți poeți români, deputat, ministru și, mai târziu, prim-ministru al României, a fost una dintre țintele atentatului cu bombă din Senatul României, din 8 decembrie 1920, considerat primul atentat terorist din istoria României moderne. Atentatul a fost organizat de o grupare de militanți comuniști evrei, ai cărei principali membri erau: ❗ Max Goldstein – născut într-o familie evreiască; militant comunist și anarhist. ❗ Saul Osias (Ozias) – provenea dintr-o familie evreiască. ❗ Leon Lichtblau – comunist român de origine evreiască. La data atentatului, 8 decembrie 1920, Octavian Goga era deputat și unul dintre cei mai cunoscuți lideri politici naționaliști din România. El nu era ministru și nici prim-ministru (această funcție avea să o ocupe abia în 1937–1938). Acest atentat terorist comis de cei trei evrei s-a soldat cu uciderea a trei miniștri români și rănirea altor membri ai Senatului României, dar vizată era conducerea statului și elita politică a vremii Demetriu Radu – episcop greco-catolic de Oradea, ucis pe loc. Dimitrie Greceanu – ministrul Justiției, decedat ulterior din cauza rănilor. Spirea (Spiridon) Gheorghiu – senator, decedat la spital în urma rănilor. De asemenea, au fost răniți mai mulți demnitari, printre care: Constantin Coandă, președintele Senatului; episcopii Nifon și Roman Ciorogariu; alți senatori și funcționari prezenți în sală. Octavian Goga a scăpat cu viață, păzit de Dumnezeu, însă statuia lui a fost înlăturată de curând de la Iași, ca urmare a demersurilor făcute de un ONG în colaborare cu Institutul anti-românesc Ellie Wiesel. Noi de Octavian Goga La noi sunt codri verzi de brad Şi câmpuri de mătasă; La noi atâţia fluturi sunt, Şi-atâta jale-n casă. Privighetori din alte ţări Vin doina să ne-asculte; La noi sunt cântece şi flori Şi lacrimi multe, multe. Pe boltă, sus, e mai aprins, La noi, bătrânul soare, De când pe plaiurile noastre Nu pentru noi răsare. La noi de jale povestesc A codrilor desişuri, Şi jale duce Murăşul, Şi duc tustrele Crişuri. La noi nevestele plângând Sporesc pe fus fuiorul, Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng Şi tata, şi feciorul. Sub cerul nostru-nduioşat E mai domoală hora, Căci cântecele noastre plâng În ochii tuturora. Şi fluturii sunt mai sfioşi Când zboară-n zări albastre, Doar roua de pe trandafiri E lacrimi de-ale noastre. Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi Îşi înfioară sânul Spun că din lacrimi e-mpletit Şi Oltul, biet, bătrânul.. Avem un vis neîmplinit, Copil al suferinţii, De jalea lui ne-am răposat Şi moşii, şi părinţii. Din vremi uitate, de demult, Gemând de grele patimi, Deşertăciunea unui vis Noi o stropim cu lacrimi.. #OctavianGoga #IstorieRomania #PoezieRomanesca

Scriu de mai bine de o jumătate de secol. Și știu bine că, acum, mai sunt puțini oameni care citesc și și mai puțini care citesc poezie. De-a lungul vremii am căutat diverse forme în care să îmbrac versurile mele și am continuat și în perioada în care am lucrat în radio și televiziune. Forma pe care o dau astăzi creației mele poetice este una cu totul nouă, o formă care nu știu să mai existe nicăieri în această lume. Așa că am creat ADN FM, un post de radio care difuzează non-stop muzică. Și nu orice fel de muzică, ci melodii care au la bază versurile mele. Produsul final este atât de spectaculos încât îmi doresc să vi-l împărtășesc cu mare bucurie. Ascultați ADN FM! Poemul dintre pământ și etern! Cu drag, Andrei Constantin Burdușa

Prachtig. Inclusief het gedicht: Het land van mijn jeugd, Het land van mijn manschap, Van mijn peinzende droefheid, mijn juichende vreugd, Van al mijn verwantschap. van Jacob Israël de Haan 👌🏼 #poëzie #literatuur #jeugd

Negen vrienden en collega's eren de overleden dichter Lieke Marsman (35) door haar woorden en levenslust te memoreren, benadrukkend dat ze niet alleen een uitzonderlijk talent was, maar ook een inspirerende en dappere persoon die het leven ten volle leefde ondanks haar ziekte. #LiekeMarsman #InMemoriam #Poëzie

Lieke Marsman (1990-2026), een vooraanstaande Nederlandse dichter en schrijver, overleed op 35-jarige leeftijd aan kraakbeenkanker, maar niet zonder haar unieke, intieme en maatschappelijk betrokken poëzie te blijven creëren, waarmee ze de stem van kwetsbare mensen vertegenwoordigde en maatschappelijke kwesties aankaarde, zelfs als de Dichter des Vaderlands. #LiekeMarsman #Poëzie #Literatuur

Lieke Marsman, een van de meest gewaardeerde dichters van haar generatie, overleed op 35-jarige leeftijd aan de gevolgen van kanker, na een inspirerende carrière waarin ze met haar heldere, humoristische en maatschappijkritische poëzie de aandacht vestigde op zowel persoonlijke als politieke thema's. #LiekeMarsman #poëzie #maatschappijkritiek

Ben je boos, pluk een roos, zet hem op je hoed dan is het morgen weer goed en praat nooit meer over fatsoen want daar moet je zelf heel veel aan doen. En dat valt om de donder niet mee, want je kiezers hebben je door en zijn zeer ontevree. https://t.co/HUh5X5bVii #poëzie #politiek #gevoelennederlands

Poëzie als taal van wederkerigheid: Osama Alloush verrijkt de Nederlandse cultuur door zijn Syrische achtergrond en persoonlijke verhalen te delen via gedichten. Een prachtig voorbeeld van hoe kunst en cultuur mensen verbinden. ✍️ #StopDeAsielWet https://t.co/qKitOaGuaM #Poëzie #Cultuur #Kunst

Nazarí Krasovskî, un fost veterinar și soldat al batalionului Azov, a relatat experiențele terifiante de tortură suferite în timpul captivității rusești în Ucraina, dar și cum a reușit să își regăsească demnitatea și pasiunea pentru muzică și poezie în ciuda rănilor fizice și emoționale. #RăzboiUcraina #Supraviețuire #Tortură

Esejista Adam Borzič ve svém novém díle zdůrazňuje potřebu vyváženě vnímat složitosti a krásy světa, přičemž apeluje na to, abychom nezapomínali na realitu, jako jsou klimatická krize a válečné utrpení, ale zároveň se otevřeli pozitivním aspektům života, což by mělo být součástí našeho duchovního a emocionálního rozvoje. #spiritualita #poezie #laskavost

Pulitzerova cena za fikci byla udělena Danielu Krausovi za jeho román z období první světové války Angel Down, vyprávěný v jediné souvislé větě, zatímco Bess Wohl získala cenu za drama za Liberation, zkoumá feministické skupiny 70. let, a další ocenění zahrnovala různorodá díla v kategoriích historie, biografie, memoárů, veřejného non-fiction a poezie, přičemž Minnesota Star Tribune a The Associated Press získaly ceny za své reportáže o tragických událostech a vládním dohledu. #PulitzerPrize #LiteratureAwards #FeministDrama

Jak jsem podepsal petici za ČT a omylem otevřel brány Xpekelné! Všechno to začalo naprosto nevinně. Jeden krátký, téměř zenově lakonický dotaz vypuštěný do digitálního éteru: "Podepsáno, co vy?". Na první pohled jen obyčejný status o podpoře médií veřejné služby. V neúprosné realitě českého Xka to ale zafungovalo jako hozený granát do hnízda velmi rozzuřených, avšak argumentačně lehce podvyživených vos. To, co následovalo, nebyla jen obyčejná diskuze. Byla to přehlídka mentální gymnastiky, internetových archetypů a nechtěná komedie plná logických salt vzad. A samozřejmě to byla i výprava za slávou, která mi vynesla dvě lesklé trofeje v podobě blokací od lidí, jejichž křehké ego zkrátka neuneslo tíhu základní logiky. Co jsme se tedy z této bouře ve sklenici vody dozvěděli o našich spoluobčanech? Pojďme si ty nejlepší kousky rozebrat na atomy. 1. Frakce strážců státní pokladny (a vlastních drobných) Tato skupina pevně věří, že stát a jeho instituce fungují na bázi streamovací platformy. "Nekoukám, neplatím," zní jejich neprůstřelná mantra. Do diskuze obvykle vpadnou s bojovým pokřikem "Ruce pryč od mých peněz", případně v lingvisticky vylepšené verzi "RUCE PRYČ OD MÍCH PENĚCH", u které má češtinář chuť si vypíchnout oči rezavou vidličkou. Jejich argumentace: Chtějí platit jen za to, co sami fyzicky konzumují. Představují si, že stát funguje jako rohlíky v samoobsluze. Kde naráží na strop: Všude tam, kde se objeví slovo "infrastruktura". Když jim zkusíš jemně naznačit, že z daní se platí i dálnice, po kterých nejezdí, nebo hasiči, ačkoliv jim zrovna nehoří střecha nad hlavou, jejich logika začne nekontrolovatelně rotovat. Absolutním králem této disciplíny se stal diskutér, který na přirovnání k armádě reagoval vizí, že dříve přece armáda dávala smysl, protože se živila z dobývání a loupeživých výprav... Ano, obhajoba drancování sousedních států jako legitimní náhrady koncesionářských poplatků, to je skutečný "masterclass" politické ekonomie či snad lobotomie? 2. Kadeřníci, kádrováci a cestovatelé v čase Proč se bavit o meritu věci, nezávislosti novinářů nebo zákonných pojistkách, když můžeme řešit barvu vlasů a strašit minulým stoletím? Jejich argumentace: Za všechno může "zrzavá krysa" nebo "zrzavý extremista". Jakákoliv petice na ochranu čehokoliv je okamžitě katapultuje do padesátých let a vidí za ní buď novodobé komanče, nebo minimálně diktát z Bruselu. A pochopitelně jsi "ovce", pokud nesouhlasíš s tím, že oni mají patent na "pravdu" nebo na to být "normální". Kde naráží na strop: V momentě, kdy po nich chceš, aby reagovali na samotný text petice. Zjistíš, že ho vlastně nečetli, ale spolehlivě vědí, že na nějakém tajném srazu jakási důchodkyně vybírala pětistovky pro ČT. Diskuze s nimi připomíná hraní šachů s holubem... rozhází figurky, pokálí šachovnici a pak se hrdě naparuje, že vyhrál. 3. Rytíři "selského rozumu" Tohle je velmi specifická kasta. "Selský rozum" je pro ně univerzální štít z titanu, za který lze schovat naprosto jakoukoliv absenci informací, historického kontextu nebo kritického myšlení. Jejich argumentace: Nepotřebujeme složité zákony a pojistky. Kdo "hysterčí", ten nepoužívá hlavu. Vždyť pan ředitel řekl, že je to OK, tak co se vzrušujete? Kde naráží na strop: Nechápou, že deštník si člověk kupuje, když svítí sluníčko, a ne až když už mu teče do bot. Jejich selský rozum obvykle končí u toho, že "vítěz voleb bere všechno". Pojem jako "systémové pilíře státu" je pro ně něco jako sprosté slovo, které je zbytečně zdržuje od toho, aby mohli média prodat v privatizaci nejvyšší nabídce a mít konečně klid. 4. Dlaždiči, sprinteři a mistři v ústupu A pak tu máme absolutní dno diskuzní žumpy. Ty, pro které je i jednoduché souvětí o podmětu a přísudku nepřekonatelnou literární výzvou. Jejich argumentace: Žádná neexistuje. Startují rovnou na sto procent spojením "zmrdi z letné", "jen blb", "pííča blbá" nebo tě pro jistotu rovnou pošlou "do prdele". Kde naráží na strop: Hned u prvního logického argumentu. Když jejich urážku odpálkuješ s chladnou hlavou a zeptáš se na věcný důvod jejich rozhořčení, nastává zkrat na základní desce. Následuje buď snaha udělat z tebe hlupáka stylem "já se ptám, ty odpovídej", nebo a to je ta nejkrásnější část, epický taktický ústup. Zabouchávání dveří s majestátním prohlášením "moudřejší ustoupí", přičemž ten dotyčný celou dobu jen zběsile couval, je čirá poezie. Zdrhnout z diskuze bez jediného argumentu a pasovat se přitom na mudrce, to už vyžaduje pořádnou dávku drzosti. 5. Akademičtí papoušci a ozvěny v prázdném sudu (Speciální případ) Tahle kategorie si žádá vlastní odstavec, protože představuje vrcholný úkaz internetové fauny. Do ringu totiž vstupuje "pan Docent". Titul zaručuje pocit nadřazenosti, ale bohužel negarantuje schopnost vést debatu. Jeho argumentace: Hned na úvod tasí kartu s padesátými lety: "Já jsem to nikdy komunistům nepodepsal a nehodlám to měnit." Když mu jemně ukážete paradox, že nechat státu volnou ruku je vlastně návrat k oněm komunistickým metodám, okamžitě mění plášť akademika za lékařský plášť a rozdává diagnózy o "choromyslných dedukcích". Kde naráží na strop: Zasekne se v nekonečné smyčce jako poškrábané cédéčko. Dokola opakuje, že "pan ředitel to přece potvrdil", což je argumentační perla připomínající situaci, kdy se jdete zeptat lišky, jestli je kurník v bezpečí. Když je konfrontován s vlastní prázdnotou, začne křičet: "Lžete! Dezinformátore! Omluvte se!" Neschopen vlastní myšlenky se mění v dokonalou ozvěnu. Jakmile mu nastavíte zrcadlo a pojmenujete jeho myšlenkový svět jako "nepopsaný list" a "sterilní bioprodukci poslušnosti", jeho systém zcela zkolabuje. Ceny za celoživotní dílo: Dvě blokace! Tady se dostáváme k jádru pudla a trofejím. Vyvést trolly a zejména uražené "docenty" z míry natolik, že v záchvatu frustrace musí použít tlačítko "Block", je internetový ekvivalent získání černého pásku v karate. Znamená to jediné... tvůj klidný tón, věcné otázky a mrazivá slušnost narušily jejich křehký matrix natolik, že raději vypli proud. Věcný střet prostě nedali a zbaběle prchli do svých bezpečných bublin, kde jim nikdo neklade nepříjemné otázky a nenastavuje zrcadlo. Co si z toho odnést? Stát si za svým názorem v bažinách českých sociálních sítí vyžaduje hroší kůži. Ukázalo se, že požadovat po některých lidech elementární logiku nebo slušnost je dnes ten nejdrsnější punk. Ale stojí to za to, minimálně pro tu zábavu, když sleduješ, jak někomu praskne cévka jen proto, že ho odmítneš urazit zpátky a místo toho mu nabídneš zrcadlo jeho vlastní argumentační prázdnoty. Ať žijí další petice a další trofeje do sbírky! #ČT #diskuze #sociálníSítě