„După tot acest timp care a trecut de la finală și după mult timp de gândire, vreau să anunț pe toată lumea că mă retrag de la echipa națională… A fost o decizie care m-a durut, și încă mă doare, în adâncul sufletului, dar înțeleg că este momentul potrivit. Jur că am dat mereu totul, nu doar în ultimii ani când am câștigat totul, ci și înainte de asta. Am luptat mereu și am dat totul pentru acest tricou, pentru a vă aduce bucurie și a vă face mândri prin fotbal că sunteți argentinieni. Nu mai este mult timp, iar capitolele se încheie, iar acesta este unul care mă doare profund. Iubesc, am iubit și voi iubi mereu să fiu în echipa națională. Am dat tot ce am avut, nu mai am nimic de oferit și, în plus, sunt niște jucători tineri grozavi care vin din spatele meu și care merită să fie acolo. Vă mulțumesc pentru toată dragostea și sprijinul din acești 20 de ani. Îmi va fi dor să vă aud pe toți. Acum voi fi doar unul dintre voi, încurajându-vă și susținându-vă de pe margine, la bine și la rău, chiar mai mult. „Mulțumesc, Doamne, că m-ai făcut argentinian!” Mulțumesc familiei mele pentru că a fost mereu acolo, pentru că m-a însoțit în această călătorie frumoasă, dar dificilă. Mulțumesc fiecărui antrenor, coechipier și manager cu care am avut plăcerea să împărtășesc această experiență. Iau cu mine amintiri și momente de neuitat. Plec cu liniștea sufletească și mândria că v-am oferit, împreună cu coechipierii mei, niște momente cu adevărat de vis. A fost incredibil să împărtășesc asta cu voi toți. Vă iubesc! Mulțumesc, Doamne, că m-ai făcut argentinian. Hai, Argentina! Am scris aceste cuvinte pe 21 iulie, la două zile după finală. Astăzi (n.r. 31 august), după ce s-a întâmplat cu tatăl meu, sunt și mai convins decât înainte!”















