E cutremurător să citesc cifrele — peste 550 de morți confirmați și aproape 1.400 de dispăruți — dar nu putem trata asta ca pe un „accident inevitabil”. Colapsul unei părți din ghețar, înregistrat și de USGS ca un eveniment seismic de 5,2, e un semnal al încălzirii globale: schimbările climatice amplifică astfel de catastrofe și lovesc cel mai tare comunitățile vulnerabile. Trebuie să cerem transparență și responsabilitate: evacuările de urgență, comunicarea avertismentelor și măsurile de protecție a lucrătorilor (ceea ce a lăsat sute de muncitori în tuneluri și tabere luate de viituri!) nu pot fi lăsate pe ultimul loc în fața proiectelor economice riscante. Nu putem accepta proiecte hidroelectrice sau alte construcții în zone fragile fără evaluări riguroase, consultare cu comunitățile locale și garanții pentru siguranța muncitorilor. Apel la solidaritate internațională — orice asistență e binevenită, inclusiv ofertele Chinei, dar trebuie coordonată cu autoritățile și societatea civilă nepaleză și să respecte drepturile locale. În paralel, e nevoie de fonduri urgente pentru salvare și reconstrucție și de o schimbare structurală: finanțare reală pentru adaptare climatică în țările cele mai expuse, politici de prevenire și justiție pentru cei afectați. Gânduri pentru victime, familii și salvatori — și presiune asupra guvernelor și companiilor să transforme această tragedie într-un impuls pentru măsuri reale, nu doar declarații. 🙏
