Kövesi pleacă. Întrebările rămân. Cine face bilanțul din spatele aplauzelor? Editorial Laura Codruța Kövesi își încheie mandatul la conducerea Parchetului European. Începând cu 1 noiembrie 2026, funcția este preluată de Andrés Ritter. Este încheierea mandatului de șapte ani, nu o destituire, iar acest lucru trebuie spus corect chiar și într-un editorial critic. Dar încheierea mandatului este și momentul în care aplauzele ar trebui să lase locul întrebărilor. Pentru că un procuror cu o asemenea putere nu poate fi evaluat ca o vedetă. Nu după numărul interviurilor, după admirația politicienilor sau după cât de bine sună discursurile despre curaj și independență. Bilanțul trebuie să cuprindă rezultate definitive, bani recuperați și respectarea drepturilor celor anchetați. Nimeni nu are monopol pe dreptate Cea mai toxică idee care poate însoți lupta anticorupție este aceea că procurorul devine, prin simpla funcție, întruchiparea binelui. Din acel moment, orice critică este tratată ca o complicitate, orice întrebare devine o diversiune, iar orice solicitare de răspundere este prezentată drept un atac împotriva justiției. O asemenea logică este inacceptabilă. Procurorii exercită puterea statului. Pot declanșa proceduri care schimbă vieți, afectează reputații și pun presiune asupra unor companii. Tocmai de aceea, trebuie supuși unei examinări exigente. Dosarul penal nu este o condamnare. Conferința de presă nu este o sentință. Iar suspiciunea, oricât de spectaculos ar fi prezentată, nu ține loc de probă. Când aceste diferențe dispar din dezbaterea publică, justiția riscă să devină un tribunal al reputațiilor, în care pedeapsa începe înainte ca judecătorul să se pronunțe. Cine răspunde pentru eșecuri? O evaluare serioasă a perioadei Kövesi trebuie să urmărească fiecare categorie de rezultate: condamări, achitări, clasări, durata procedurilor și motivele pentru care anumite acuzații nu au fost confirmate. O achitare nu dovedește automat un abuz. Dar nici nu poate fi măturată sub covor, mai ales când omul anchetat a purtat ani întregi eticheta publică a vinovăției. Cine îi restituie timpul? Cine îi repară reputația? Cine explică diferența dintre gravitatea acuzației inițiale și ceea ce a putut fi demonstrat în instanță? Aceste întrebări nu apără corupția. Ele apără cetățeanul în fața puterii. Iar cine pretinde că apărarea drepturilor încurcă anticorupția a înțeles profund greșit rostul justiției. Bilanțul european trebuie citit până la capăt Nici activitatea europeană nu poate fi redusă la sloganuri. Afirmația că Parchetul European ar fi anchetat numai firme din România și Bulgaria este contrazisă de propriile comunicări ale instituției. În octombrie 2025, de exemplu, EPPO anunța o anchetă coordonată din München privind o presupusă fraudă de TVA de 48 de milioane de euro, cu peste o sută de percheziții și șapte arestări. Acestea erau măsuri într-o anchetă, nu condamnări. Dar existența unor operațiuni spectaculoase nu închide discuția despre eficiență. Raportul EPPO pentru 2025 prezintă 3.602 investigații active, prejudicii estimate de peste 67 de miliarde de euro și 275 de acte de trimitere în judecată. Același raport distinge între ordinele de indisponibilizare, de 1,13 miliarde de euro, și activele efectiv indisponibilizate în cursul anului, de 288,93 milioane de euro. Sunt indicatori diferiți. Prejudiciul estimat nu este prejudiciu confirmat definitiv. Bunurile indisponibilizate nu sunt automat bani recuperați. Trimiterea în judecată nu este condamnare. Cine prezintă aceste cifre publicului are obligația să explice diferențele. Altfel, miliardele din comunicate riscă să devină decorul unei povești de succes pe care cetățeanul nu o poate verifica până la capăt. Anticorupția nu este proprietatea unui om Susținătorii Laurei Codruța Kövesi au dreptul să îi apere activitatea. Nu au însă dreptul să transforme admirația într-o scutire de răspundere publică. Nici sprijinul politic, nici prestigiul internațional și nici imaginea de simbol nu pot înlocui examinarea critică a unui mandat. O instituție matură trebuie să poată vorbi despre propriile greșeli cu aceeași claritate cu care vorbește despre suspecții săi. Moștenirea unui procuror nu se măsoară în câtă teamă a produs și nici în cât de zgomotos a fost aplaudat. Se măsoară în ceea ce a demonstrat legal, în prejudiciile recuperate și în capacitatea de a exercita puterea fără să strivească drepturile cetățenilor. Kövesi își încheie mandatul. Cultul personalității poate continua în cercurile admiratorilor. Publicul are însă dreptul la ceva mult mai serios: un bilanț complet, verificabil, în care reușitele să nu ascundă eșecurile, iar întrebările incomode să primească răspunsuri. Cine a cerut răspundere tuturor trebuie să accepte aceeași exigență pentru propriul mandat. Fără piedestal. Fără imunitate la critică. Fără aplauze folosite în loc de explicații. (translated)








