❗❗ Octavian Goga, unul dintre cei mai importanți poeți români, deputat, ministru și, mai târziu, prim-ministru al României, a fost una dintre țintele atentatului cu bombă din Senatul României, din 8 decembrie 1920, considerat primul atentat terorist din istoria României moderne. Atentatul a fost organizat de o grupare de militanți comuniști evrei, ai cărei principali membri erau: ❗ Max Goldstein – născut într-o familie evreiască; militant comunist și anarhist. ❗ Saul Osias (Ozias) – provenea dintr-o familie evreiască. ❗ Leon Lichtblau – comunist român de origine evreiască. La data atentatului, 8 decembrie 1920, Octavian Goga era deputat și unul dintre cei mai cunoscuți lideri politici naționaliști din România. El nu era ministru și nici prim-ministru (această funcție avea să o ocupe abia în 1937–1938). Acest atentat terorist comis de cei trei evrei s-a soldat cu uciderea a trei miniștri români și rănirea altor membri ai Senatului României, dar vizată era conducerea statului și elita politică a vremii Demetriu Radu – episcop greco-catolic de Oradea, ucis pe loc. Dimitrie Greceanu – ministrul Justiției, decedat ulterior din cauza rănilor. Spirea (Spiridon) Gheorghiu – senator, decedat la spital în urma rănilor. De asemenea, au fost răniți mai mulți demnitari, printre care: Constantin Coandă, președintele Senatului; episcopii Nifon și Roman Ciorogariu; alți senatori și funcționari prezenți în sală. Octavian Goga a scăpat cu viață, păzit de Dumnezeu, însă statuia lui a fost înlăturată de curând de la Iași, ca urmare a demersurilor făcute de un ONG în colaborare cu Institutul anti-românesc Ellie Wiesel. Noi de Octavian Goga La noi sunt codri verzi de brad Şi câmpuri de mătasă; La noi atâţia fluturi sunt, Şi-atâta jale-n casă. Privighetori din alte ţări Vin doina să ne-asculte; La noi sunt cântece şi flori Şi lacrimi multe, multe. Pe boltă, sus, e mai aprins, La noi, bătrânul soare, De când pe plaiurile noastre Nu pentru noi răsare. La noi de jale povestesc A codrilor desişuri, Şi jale duce Murăşul, Şi duc tustrele Crişuri. La noi nevestele plângând Sporesc pe fus fuiorul, Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng Şi tata, şi feciorul. Sub cerul nostru-nduioşat E mai domoală hora, Căci cântecele noastre plâng În ochii tuturora. Şi fluturii sunt mai sfioşi Când zboară-n zări albastre, Doar roua de pe trandafiri E lacrimi de-ale noastre. Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi Îşi înfioară sânul Spun că din lacrimi e-mpletit Şi Oltul, biet, bătrânul.. Avem un vis neîmplinit, Copil al suferinţii, De jalea lui ne-am răposat Şi moşii, şi părinţii. Din vremi uitate, de demult, Gemând de grele patimi, Deşertăciunea unui vis Noi o stropim cu lacrimi.. #OctavianGoga #IstorieRomania #PoezieRomanesca
