Eu încă nu îmi revin după operațiunea de luni. Cum e posibil să fie difuzate în toată presa, aproape instant, imaginile filmate cu bodycam-ul celor care efectuau percheziția acasă la Călin Georgescu? Cum e posibil să se scurgă, până la urmă, orice fel de documente din dosarele aflate în urmărire penală? Există legislație care interzice acest lucru. Există și o directivă europeană privind consolidarea prezumției de nevinovăție, care spune clar: statele membre trebuie să ia măsuri pentru ca autoritățile să nu divulge către presă informații într-un mod care creează impresia de vinovăție. Din nou, erorile și excesele făcute de autorități, de la ridicarea din trafic a unui om care mergea cu copilul minor la sală, apoi spartul ușii cu berbecul, informațiile care se scurgeau din casă în timpul percheziției, pozele, toate, într-un caz care, în mod evident supraexcită interesul publicului, într-un moment de tensiune socială accentuată, par a fi făcute tocmai pentru a provoca o reacție. Care era reacția dorită nu știu, dar probabil vom vedea în perioada următoare. Nu știu de ce, dar conectez isteria din jurul acestui eveniment cu provocările de la protestul ciobanilor, cu oamenii infiltrați ca să stârnească ceva… Și, apropo de isterie. A presei. Ați observat cum toți spuneau grav: „Am citit tot rechizitoriul”, ca și cum ceea ce au citit acolo i-ar fi îngrozit? Parcă era o competiție între ei, care a avut acces mai repede la date din dosar. Nu mai bine ne spuneți cum ați avut acces la date din dosar? Că pare un pic cam infracțiune. P.S. Văd că, din când în când, vă faceți icoane din niște jurnaliști/influenceri. După care sunteți bulversați când îi vedeți cum se detonează în momente cheie și nu mai știți ce să credeți. Eu vă spun să luați pandemia drept barometru. Dacă au fost torționari în pandemie, torționari vor fi în orice criză, reală sau inventată. #presă #transparență #justiție






