Search

Arkimedi ishte me tabletin e tij kur një ushtar romak e vrau. Tingëllon natyrshëm? Jo fort. E megjithatë, pikërisht aty mund të arrijmë nëse e “përditësojmë” mjaftueshëm të kaluarën. Pothuajse çdo kulturë ka botime të modernizuara të autorëve më të vjetër, bashkë me debate për drejtshkrimin, fjalorin, shënimet redaktoriale dhe përshtatjen për lexuesin bashkëkohor. Një antikuar më tha një herë se “patina e kohës i jep vlerë” dhe mund të bëjë dallimin mes një origjinali dhe një kopjeje të lirë. Hap “Ese të së Dielës” të Constantin Noica-s, arrij te parathënia e botuesit në botimin Humanitas të vitit 1992 dhe lexoj se “drejtshkrimi është përditësuar”. Të lexosh Noica-n mund të ishte si një shëtitje në vitet 1930–1940. Në vend të kësaj, e bëjmë këtë shëtitje me syze moderne, ulur rehat në një Uber, pa frikë se mos humbasim rrugën — domethënë, pa rrezikun që të mos kuptojmë fjalët e kohës, të cilat mund të ishin “përkthyer” thjesht në shënime poshtë faqes. Po sikur të merrnim edhe gazetat e kohës dhe t’i “përditësonim”? Dhe ndoshta edhe reklamat e asaj kohe t’i kalonim përmes një rebranding-u, që neuronet tona të mos lodhen shumë, si në një escape room. Pse të ndalemi këtu? Mund të përditësojmë edhe tekstet e historisë dhe të shkruajmë se Arkimedi i Sirakuzës u vra nga një ushtar romak ndërsa bënte matematikë në tabletin e tij. Ideja bazë mbetet e njëjta, apo jo? Vetëm epoka zhduket. Dhe edhe diçka: pse matematikanët nuk e “përditësojnë” Pitagorën? Mund të ndryshojnë shënimet. Mund ta shpjegojnë ndryshe provën. Mund edhe ta ndërtojnë figurën online me një animacion që shfaqet para syve të nxënësve. Por teorema e Pitagorës mbetet teorema e Pitagorës. Atëherë, kur lexojmë një autor të vjetër, pse të mos ruajmë edhe gjuhën e epokës së tij — ndërsa shpjegimet moderne t’i vendosim në shënime? Dhe një pyetje e fundit për Humanitas dhe për ata që punojnë në fakultetet e letërsisë dhe filologjisë: nëse pas disa dekadash nxënësit e sotëm ju “përditësojnë” me # dhe emoji, a do t’ju pëlqente? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EseTëSëDielës #Arkimedi #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #DrejtshkrimIPërditësuar #HistoriaEGjuhës #20260920_1926 #Shqip #Albanian #Shqipëri #Albania #Letërsi #Histori

Archimede el gera co la so tablet quando che un soldà romano el l’ha copà. Sona naturale? Mia tanto. E però, se “atualizémo” abbastanza el pasà, podémo rivar proprio qua. Quasi ogni cultura la ga edission modernizà de autori veci, co discussion su ortografia, vocabolario, note editoriali e adatamento par el letor de ancuo. Un antiquario el me ga dito una volta che “la patina del tempo la dà valor” e la pol far la diferenza tra un originale e una copia da poco. Verzo “Saggi de Domenega” de Constantin Noica, rivo a la prefassion de l’editor ne l’edission Humanitas del 1992 e scopro che “l’ortografia la xe stà atualizada”. Lézar Noica el podaria èsar sta come far una passegiada nei ani 1930–1940. Inveze, fasémo sta passegiada co ociai moderni, comodi dentro a un Uber, sensa paura de perderse — cioè sensa el rischio de no capir le parole de quel tempo, che le se podaria semplicemente “tradùzar” in nota a piè de pagina. E se ciapàsimo anca i giornai de l’epoca e li “atualizàsimo”? E magari podémo far anca un rebranding de le publicità de quel tempo, cussì i nostri neuroni no i ga da lavorar massa, come se fóssimo in un escape room. Parché fermarse qua? Podémo atualizar anca i libri de storia e scrìvar che Archimede de Siracusa el xe stà copà da un soldà romano mentre el faseva matematica su la so tablet. L’idea de fondo la resta la stessa, no? Sparisse solo l’epoca. E ancora una roba: parché i matematici no i “atualiza” Pitagora? I pol cambiar la notazion. I pol spiegar la dimostrazion in n’altro modo. I pol anca costruir el disegno online, co una animazion che la se forma davanti ai oci dei scolari. Ma el teorema de Pitagora el resta el teorema de Pitagora. Alora, quando che lézemo un autor vecio, parché no conservar anca la lengua del so tempo — e meter le spiegazion moderne in nota? E una ultima domanda par Humanitas e par quei che i lavora ne le facoltà de lettere e filologia: se fra qualche decenio i scolari de ancuo i ve “atualiza” co # e emoji, ve piase? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #SaggiDeDomenega #Archimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografiaAtualizada #StoriaDeLaLengua #20260920_1926 #Veneto #Venetian #Veneto #Italia #Italy #Letteratura #Storia

Archimedi era supra a so tabletta quannu un surdatu rumanu l’ammazzau. Sona naturali? Nun tantu. Eppuru, si “attualizzamu” abbastanza u passatu, putemu arrivari propriu cca. Quasi ogni cultura havi edizzioni mudernizzati di auturi antichi, cu discussioni supra l’ortugrafia, u vucabbulariu, li noti editoriali e l’adattamentu pi lu litturi cuntimpuraneu. Un antiquariu mi dissi na vota ca “a patina dû tempu duna valuri” e pò fari a diffirenza tra un urigginali e na copia economica. Apro “Saggi di Duminica” di Constantin Noica, arrivu ô prefaziu di l’edituri nta l’edizzioni Humanitas dû 1992 e scummogghiu ca “l’ortugrafia fu attualizzata”. Lèggiri Noica putìa essiri comu fari na passiata ntê anni 1930–1940. Inveci, facemu sta passiata cu occhiali muderni, assittati còmodi nta n’Uber, senza timuri di pèrdiri a strata — vali a diri, senza u risicu di nun capiri li paroli dâ so èpuca, ca si putìanu simplicimenti “tradùciri” ntê noti a pedi di pàggina. E si pigghiassimu puru li jurnali di dda èpuca e li “attualizzassimu”? E magari putìamu fari puru un rebranding dî pubblicità d’allura, accussì li nostri neuroni nun hannu a travagghiari troppu, comu si fussimu nta n’escape room. Picchì firmàrisi cca? Putìamu attualizzari puru li libri di storia e scrìviri ca Archimedi di Sarausa fu ammazzatu di un surdatu rumanu mentri facìa matematica supra a so tabletta. L’idea di funnu arresta a stessa, no? Sparisci sulu l’èpuca. E n’autra cosa: picchì li matematici nun “attualìzzanu” Pitagora? Ponnu canciari a nutazzioni. Ponnu spiegari a dimustrazioni nta n’autru modu. Ponnu puru custruiri u disegnu online cu n’animazzioni ca si forma davanti all’occhi dî sculari. Ma u tiurema di Pitagora arresta u tiurema di Pitagora. Allura, quannu liggemu un auturi anticu, picchì nun mantèniri puru a lingua dâ so èpuca — e mèttiri li spiegazzioni muderni ntê noti? E n’ùrtima dumanna pi Humanitas e pi chiddi chi travagghianu ntê facoltà di littri e filuluggìa: si tra quarchi dicènniu li sculari d’oggi vi “attualìzzanu” cu # e emoji, vi piacissi? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #SaggiDiDuminica #Archimedi #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtugrafiaAttualizzata #StoriaDâLingua #20260920_1926 #Sicilianu #Sicilian #Sicilia #Italy #Littiratura #Storia

Arhimede sta la tabletă când un soldat roman l-u omorât. Sună firesc? Nu prea. Și totuși, dacă actualizăm trecutu destul, exact acolea putem s-ajungem. Aproape toate culturile au ediții modernizate di autori vecl’i, cu discuții despre ortografie, vocabular, note editoriale și adaptarea pentru cititoru di ază. Un anticar mi-a spus odată că „patina timpului dă valoare” și că poate face diferența între un original și o copie ieftină. Deschid „Eseuri di Duminică” di Constantin Noica, ajung la prefața editurii Humanitas din ediția di 1992 și aflu că „ortografia a fost actualizată”. Să-l citești pe Noica putea să fie ca o plimbare prin anii 1930–1940. Dar noi facem plimbarea cu ochelari moderni, stând comod într-un Uber, fără frică să ne pierdem — adică fără riscul să nu înțelegem cuvintele vremii, care puteau fi „traduse” în note jos pe pagină. Ce-ar fi să luăm și ziarele di atunci și să le „actualizăm”? Și reclamele di atunci să le facem rebranding, ca să nu punem neuronii prea mult la lucru, ca într-un escape room. De ce să ne oprim aici? Putem actualiza și cărțile di istorie și să scriem că Arhimede din Siracuza a fost omorât di un soldat roman când făcea matematică pe tabletă. Ideea di bază rămâne, nu? Numai epoca dispare. Și încă ceva: de ce matematicienii nu-l „actualizează” pe Pitagora? Pot schimba notația. Pot explica demonstrația altfel. Pot chiar face desenul online, cu o animație care apare înaintea ochilor școlarilor. Dar teorema lui Pitagora rămâne teorema lui Pitagora. Atunci, când citim un autor vecl’i, de ce să nu păstrăm și limba vremii lui — iar explicațiile moderne să le punem în note? Și o ultimă întrebare pentru Humanitas și pentru cei di la facultățile di litere și filologie: dacă peste câteva decenii școlarii di ază vă „actualizează” cu # și emoji, v-ar plăcea? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EseuriDiDuminică #Arhimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografieActualizată #IstoriaLimbii #20260920_1926 #Vlășéște #MeglenoRomanian #Meglenoromână #Literatură #Istorie

Archimede fiat cun sa tablet candho unu soldadu romanu l’at mortu. Sonat naturale? No meda. E però, si “atualizamus” su passadu pro tempus bastante, podimus arribare pròpiu inoghe. Casi totu sas culturas tenent ediciones modernizadas de autores antigos, cun discussiones subra s’ortografia, su vocabulariu, sas notas editoriales e s’adatamentu a su letore de oe. Unu antiquàriu m’at naradu una borta chi “sa pàtina de su tempus dat valore” e podet fàghere sa diferèntzia intre unu originale e una còpia a bonu pretziu. Apro “Sàgios de Domìniga” de Constantin Noica, arribo a su prefàtziu de s’editore in s’edizione Humanitas de su 1992 e bido chi “s’ortografia est istada atualizada”. Lèghere Noica podiat èssere una passigiada in sos annos 1930–1940. In logu de custu, faghimus cussa passigiada cun òculos modernos, assentados còmodamente in unu Uber, chene su timore de nos pèrdere — est a nàrrere, chene su riscu de non cumprèndere sas paràulas de cussa època, chi si podiant simplicemente “tradùere” in sas notas a pei de pàgina. E si pigamus fintzas sos giornales de cussa època e los “atualizamus”? E magari podimus fàghere fintzas unu rebranding de sas publicidades de tandho, pro non fàghere traballare tropu sos neurones nostros, comente in unu escape room. Pro ite nos depimus firmare inoghe? Podimus atualizare fintzas sos libros de istòria e iscrìere chi Archimede de Siracusa est istadu mortu dae unu soldadu romanu mentras faghiat matemàtica in sa tablet sua. S’idea de base abarrat sa matessi, no? Iscumparit solu s’època. E ancora una cosa: pro ite sos matemàticos non “atualizant” Pitagora? Podent cambiare sa notatzione. Podent ispiegare sa dimostrazione in un’àtera manera. Podent fintzas construìere su disegnu online cun un’animatzione chi si format dae in antis de sos òculos de sos iscolanos. Ma su teorema de Pitagora abarrat su teorema de Pitagora. Duncas, candho lèghimus unu autore antigu, pro ite non cunservamus fintzas sa limba de s’època sua — e ponimus sas ispiegatziones modernas in sas notas? E una ùrtima pregunta pro Humanitas e pro chie traballat in sas facultades de literadura e filologia: si intre unas cantas dècadas sos iscolanos de oe bos “atualizant” cun # e emoji, bos piaghereat? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #SagiosDeDominiga #Archimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografiaAtualizada #IstoriaDeSaLimba #20260920_1926 #Sardu #Sardinian #Sardigna #Sardinia #Italia #Italy #Literadura #Istoria

Arquímedes taba cola so tableta cuando un soldáu romanu lu mató. ¿Suena natural? Non muncho. Y, sicasí, xusto equí podemos acabar si “actualizamos” abondo'l pasáu. Casi toles cultures tienen ediciones modernizaes d'autores antiguos, acompañaes de debates sobre ortografía, vocabulariu, notes editoriales y adaptación al llector contemporaneu. Un anticuaríu díxome una vegada que “la pátina del tiempu da valor” y pue marcar la diferencia ente un orixinal y una copia barata. Abro “Ensayos del domingu” de Constantin Noica, llego al prólogu del editor na edición Humanitas de 1992 y descubro que “la ortografía foi actualizada”. Lleer a Noica podría ser un paséu pelos años 1930–1940. En cuenta d'eso, facemos esi paséu con gafes modernes, cómodamente sentaos nun Uber, ensin mieu a perdemos — esto ye, ensin el riesgu de nun entender les pallabres de la dómina, que podríen simplemente ser “traducíes” nes notes al pie de páxina. ¿Y si coyéramos tamién los periódicos de la dómina y los “actualizáramos”? Y quiciabes podríemos facer tamién un rebranding de los anuncios d'aquel tiempu, pa nun facer trabayar demasiado a les nueses neurones, como si tuviéramos nun escape room. ¿Por qué parar equí? Podríemos actualizar tamién los llibros d'historia y escribir qu'Arquímedes de Siracusa foi asesináu por un soldáu romanu mientres facía matemátiques na so tableta. La idea básica sigue siendo la mesma, ¿non? Namái desaparez la dómina. Y otra cosa: ¿por qué los matemáticos nun “actualicen” a Pitágoras? Pueden cambiar la notación. Pueden esplicar la demostración d'otra manera. Inclusive pueden construyir la figura online con una animación que se va formando delantre de los güeyos de los escolares. Pero'l teorema de Pitágoras sigue siendo'l teorema de Pitágoras. Entós, cuando lleemos a un autor antiguu, ¿por qué nun conservar tamién la llingua de la so dómina — y poner les esplicaciones modernes nes notes? Y una última entruga pa Humanitas y pa los que trabayen nes facultaes de lletres y filoloxía: si dientro d'unes décades los escolares d'anguaño vos “actualicen” con # y emoji, ¿prestaríavos? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EnsayosDelDomingu #Arquímedes #Pitágoras #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografíaActualizada #HistoriaDeLaLlingua #20260920_1926 #Asturianu #Asturian #Asturies #España #Spain #Lliteratura #Historia

Arhimede era pi tabletă cându fu omorât di un soldat roman. Sună firescu? Nu prea. Și totuși, dacă actualizăm trecutlu destul, exact aici putem ajunge. Aproape tuti culturili au ediții modernizate ale autorilor mai vechi, cu discuții despre ortografie, vocabular, note editoriale și adaptarea pentru cititorlu di ază. Un anticar mi-a spus odată că „patina timpului dă valoare” și poate face diferența între un original și o copie ieftină. Deschid „Eseuri di Duminică” di Constantin Noica, ajung la prefața editurii în ediția Humanitas din 1992 și aflu că „ortografia a fost actualizată”. Să-l citești pe Noica putea să fie o plimbare prin anii 1930–1940. În loc de asta, facem plimbarea cu ochelari moderni, așezați comod într-un Uber, fără teamă că ne pierdem — adică fără riscul să nu înțelegem cuvintele vremii, care puteau fi simplu „traduse” în note de subsol. Ce-ar fi să luăm și ziarele epocii și să le „actualizăm”? Și poate să facem și un rebranding reclamelor vremii, ca să nu punem neuronii prea mult la treabă, ca într-un escape room. De ce să ne oprim aici? Putem actualiza și manualele de istorie și să scriem că Arhimede din Siracuza a fost omorât de un soldat roman în timp ce făcea matematică pe tabletă. Ideea de bază rămâne aceeași, nu? Doar epoca dispare. Și încă ceva: de ce matematicienii nu-l „actualizează” pe Pitagora? Pot schimba notația. Pot explica demonstrația altfel. Pot chiar construi desenul online printr-o animație care se desfășoară sub ochii școlarilor. Dar teorema lui Pitagora rămâne teorema lui Pitagora. Atunci, când citim un autor vechi, de ce să nu păstrăm și limba epocii lui — iar explicațiile moderne să le punem în note? Și o ultimă întrebare pentru Humanitas și pentru cei care lucrează în facultățile de litere și filologie: dacă peste câteva decenii școlarii de azi vă „actualizează” cu # și emoji, v-ar plăcea? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EseuriDiDuminică #Arhimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografieActualizată #IstoriaLimbii #20260920_1926 #Armãneashce #Aromanian #România #Romania #Literatură #Istorie

Arquímedes yera con a suya tableta quan un soldau romano lo mató. Sona natural? No gaire. Y, encara, ye exactament aquí an podemos plegar si “actualizamos” prou o pasau. Casi todas as culturas tienen edizions modernizadas d’autors antiguos, acompangadas de debats sobre a ortografía, o vocabulario, as notas editorials y l’adaptación ta o lector contemporanio. Un antiquario me dizió una vegada que “a patina d’o tiempo da valor” y puede marcar a diferenzia entre un orichinal y una copia barata. Ubro “Ensayos d’o Domingo” de Constantin Noica, plego ta o prólogo d’o editor en a edición Humanitas de 1992 y descubro que “a ortografía ha estau actualizada”. Leyer a Noica podría haber estau un paseo por os anyos 1930–1940. En cuenta d’ixo, femos ixe paseo con gafas modernas, bien acomodaus en un Uber, sin miedo de perder-nos — ye dizir, sin o riesgo de no entender as palabras d’a época, que se podrían haber “traduzido” simplament en notas a pie de pachina. Qué pasaría si prendiésenos tamién os periódicos d’a época y los “actualizásenos”? Y talmén podríamos fer tamién un rebranding d’os anuncios d’alavez, ta no fer treballar masiau os nuestros neuronios, como si estuésenos en un escape room. Por qué parar aquí? Podríamos actualizar tamién os libros d’historia y escribir que Arquímedes de Siracusa estió matau por un soldau romano mientres feba matematicas en a suya tableta. A ideya de fondo queda igual, no? Nomás desapareixe a época. Y encara una cosa: por qué os matematicos no “actualizan” a Pitágoras? Pueden cambiar a notazión. Pueden explicar a demostración d’atra manera. Pueden mesmo construyir a figura online con una animazión que se va formando debant d’os güellos d’os escolars. Pero o teorema de Pitágoras sigue estando o teorema de Pitágoras. Alavez, quan leyemos un autor antiguo, por qué no conservar tamién a luenga d’a suya época — y meter as explicazions modernas en as notas? Y una zaguera pregunta ta Humanitas y ta qui treballan en facultatz de letras y filolochía: si dentro d’unas decadas os escolars d’agora vos “actualizan” con # y emoji, vos fería goyo? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EnsayosDOdomingo #Arquímedes #Pitágoras #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografíaActualizada #HistoriaDÁLuenga #20260920_1926 #Aragonés #Aragonese #Espanya #Spain #Literatura #Historia

Arhimed je bil na svoji tablici, ko ga je ubil rimski vojak. Zveni naravno? Ne ravno. In vendar lahko prav tam končamo, če preteklost dovolj »posodobimo«. Skoraj vsaka kultura pozna posodobljene izdaje starejših avtorjev, skupaj z razpravami o pravopisu, besedišču, uredniških opombah in prilagajanju sodobnemu bralcu. Neki starinar mi je nekoč rekel, da »patina časa daje vrednost« in lahko pomeni razliko med izvirnikom in poceni kopijo. Odprem »Nedeljske eseje« Constantina Noice, pridem do založnikovega predgovora v izdaji Humanitas iz leta 1992 in izvem, da je bil »pravopis posodobljen«. Branje Noice bi lahko bilo sprehod skozi trideseta in štirideseta leta 20. stoletja. Namesto tega se sprehajamo z modernimi očali, udobno nameščeni v Uberju, brez skrbi, da bi se izgubili — torej da ne bi razumeli besed tistega časa, ki bi jih lahko preprosto »prevedli« v opombah pod črto. Kaj pa, če bi vzeli tudi časopise iz tistega obdobja in jih »posodobili«? Morda bi lahko naredili še rebranding takratnih oglasov, da našim nevronom ne bi bilo treba preveč delati, kot da bi bili v escape roomu. Zakaj bi se ustavili tukaj? Posodobili bi lahko tudi učbenike zgodovine in zapisali, da je Arhimeda iz Sirakuz ubil rimski vojak, medtem ko je na svoji tablici reševal matematiko. Osnovna ideja ostane ista, kajne? Izgine samo obdobje. In še nekaj: zakaj matematiki ne »posodobijo« Pitagore? Lahko spremenijo zapis. Dokaz lahko razložijo drugače. Risbo lahko celo izdelajo na spletu z animacijo, ki nastaja pred očmi učencev. Toda Pitagorov izrek ostane Pitagorov izrek. Ko torej beremo starejšega avtorja, zakaj ne bi ohranili tudi jezika njegovega časa — sodobne razlage pa dali v opombe? In še zadnje vprašanje za Humanitas in za tiste, ki delajo na univerzitetnih literarnih in filoloških oddelkih: če vas bodo današnji šolarji čez nekaj desetletij »posodobili« z # in emojiji, vam bo to všeč? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #NedeljskiEseji #Arhimed #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #PosodobljenPravopis #ZgodovinaJezika #20260920_1926 #Slovenščina #Slovenian #Literatura #Zgodovina #ExYugoslavia #ExIugoslavia

Arhimed je bio za svojim tabletom kada ga je ubio rimski vojnik. Zvuči prirodno? Ne baš. A ipak, upravo tu možemo stići ako prošlost dovoljno „ažuriramo“. Gotovo svaka kultura ima modernizovana izdanja starijih autora, uz rasprave o pravopisu, rječniku, uredničkim bilješkama i prilagođavanju savremenom čitaocu. Jedan antikvar mi je jednom rekao da „patina vremena daje vrijednost“ i može praviti razliku između originala i jeftine kopije. Otvaram „Nedjeljne eseje“ Constantina Noice, dolazim do predgovora izdavača u izdanju Humanitasa iz 1992. godine i saznajem da je „pravopis ažuriran“. Čitanje Noice moglo je biti šetnja kroz tridesete i četrdesete godine 20. vijeka. Umjesto toga, tom epohom šetamo s modernim naočalama, udobno smješteni u Uberu, bez straha da ćemo se izgubiti — odnosno da nećemo razumjeti riječi tog vremena, koje su jednostavno mogle biti „prevedene“ u fusnotama. Šta bi bilo kada bismo uzeli i novine iz tog vremena pa ih „ažurirali“? A možda bismo mogli uraditi i rebranding tadašnjih reklama, kako ne bismo previše opterećivali svoje neurone, kao da smo u escape roomu. Zašto stati tu? Mogli bismo ažurirati i udžbenike istorije i napisati da je Arhimeda iz Sirakuze ubio rimski vojnik dok je radio matematiku na svom tabletu. Osnovna ideja ostaje ista, zar ne? Samo epoha nestaje. I još nešto: zašto matematičari ne „ažuriraju“ Pitagoru? Mogu promijeniti oznake. Mogu drugačije objasniti dokaz. Mogu čak napraviti crtež online, pomoću animacije koja nastaje pred očima učenika. Ali Pitagorina teorema ostaje Pitagorina teorema. Pa kada čitamo starijeg autora, zašto ne bismo sačuvali i jezik njegovog vremena — a savremena objašnjenja stavili u fusnote? I još jedno posljednje pitanje za Humanitas i za one koji rade na univerzitetskim književnim i filološkim odsjecima: ako vas današnji školarci za nekoliko decenija „ažuriraju“ pomoću # i emojija, da li bi vam to odgovaralo? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #NedjeljniEseji #Arhimed #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #AžuriraniPravopis #IstorijaJezika #20260920_1926 #Crnogorski #Montenegrin #Književnost #Istorija #ExYugoslavia #ExIugoslavia

Archimede l’era lì col sò tablet quand un soldaa roman l’ha mazzà. El sona natural? Minga tant. E però, se “aggiornemm” abbastanza el passaa, podom rivà propri lì. Quasi tücc i culture gh’hann edizion modernizzade de autori pussee vegg, insema a discussion su l’ortografia, el vocabolar, i note editorial e l’adattament al lettor d’incoeu. Un antiquari el m’ha ditt una volta che “la patina del temp la dà valor” e la pò vess quell che fa la differenza tra un original e una copia a bon mercaa. Verzi “Saggi de la domenega” de Constantin Noica, rivii al prefazi de l’editor ne l’edizion Humanitas del 1992 e scopri che “l’ortografia l’è stada aggiornaa”. Legg Noica el podarìa vess una passeggiada tra i ann 1930 e 1940. Invece femm quella passeggiada coi ocial modern, comodament sentaa in un Uber, senza paura de perdess — cioè senza el risch de no capì i paroll de quell’epoca, che se podarìa semplicement “tradü” nei note a pee de pagina. E se ciapassom anca i giornai de quell’epoca e li “aggiornassom”? E magari podarìom fa anca un rebranding de la pubblicità de allora, inscì i nost neuron no gh’hann de lavorà tròpp, come se fussom in un escape room. Perché fermass lì? Podarìom aggiornà anca i liber de storia e scriv che Archimede de Siracusa l’è staa mazzà da un soldaa roman mentre el faseva matematica sul sò tablet. L’idea de fond la resta istessa, no? L’è solo l’epoca che la spariss. E on’altra roba: perché i matematic no “aggiornen” Pitagora? Pöden cambià la notazion. Pöden spiegà la dimostrazion in un’altra manera. Pöden perfina costruì la figura online con un’animazion che la se forma davanti ai oeugg di scolari. Ma el teorema de Pitagora el resta el teorema de Pitagora. Allora, quand leggomm un autor vegg, perché no conservà anca la lengua del sò temp — e mett i spiegazion moderne nei note? E una domanda final a Humanitas e a quei che lavoren ne i facoltà de lettere e filologia: se fra qualche decenni i scolari d’incoeu ve “aggiornen” con # e emoji, ve piasarìa? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #SaggiDeLaDomenega #Archimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografiaAggiornada #StoriaDeLaLengua #20260920_1926 #Lombard #LombardLanguage #Italia #Italy #Letteratura #Storia

Archimede steva ncopp' 'a tavuletta quanno nu surdato rumano 'o accerette. Sona naturale? Nun tanto. Eppure, si “aggiornammo” abbastanza 'o passato, è proprio llà ca putimmo arrivà. Quase ogne cultura tene edizioni modernizzate d'autori cchiù antichi, cu discussioni ncopp' 'a grafia, 'o vocabolario, 'e note editoriali e ll'adattamento p' 'o lettore 'e oggi. Nu antiquario na vota me dicette ca “'a patina d' 'o tiempo dà valore” e pò essere chello ca fa 'a differenza tra n'originale e na copia economica. Apro “Saggi d' 'a dummeneca” 'e Constantin Noica, arrivo ô prefazio d' 'o editore dint' all'edizione Humanitas d' 'o 1992 e scopro ca “'a grafia è stata aggiornata”. Leggere Noica puteva essere na cammenata dint' ê anne 1930–1940. Invece facimmo sta cammenata cu ll'uocchie moderne, assettate comode dint' a n'Uber, senza paura 'e ce perdere — vale a dicere, senza 'o rischio 'e nun capì 'e parole d' 'o tiempo, ca se putevano semplicemente “tradurre” dint' ê note a piè 'e pagina. E si pigliassimo pure 'e giurnale d' 'o tiempo e 'e “aggiornassimo”? E magari putimmo fa pure nu rebranding d' 'e pubblicità d' 'a stessa epoca, accussì nun facimmo faticà troppo 'e neuroni, comme si stessimo dint' a n'escape room. Pecché fermarse ccà? Putimmo aggiornà pure 'e libre 'e storia e scrivere ca Archimede 'e Siracusa fuje acciso da nu surdato rumano mentre faceva matematica ncopp' 'a tavuletta soja. Ll'idea 'e fondo resta 'a stessa, no? Scompare sulamente ll'epoca. E n'ata cosa: pecché 'e matematici nun “aggiornano” Pitagora? Pònno cagnà 'a notazione. Pònno spiegà 'a dimostrazione n'ata manera. Pònno pure costruì 'a figura online cu n'animazione ca se forma sotto ll'uocchie d' 'e scolare. Ma 'o teorema 'e Pitagora resta 'o teorema 'e Pitagora. Allora, quanno leggimmo n'autore antico, pecché nun conservammo pure 'a lengua d' 'o tiempo suo — e mettimmo 'e spiegazioni moderne dint' ê note? E na domanda finale a Humanitas e a chille ca lavorano dint' ê facoltà 'e lettere e filologia: si tra quacche decennio 'e scolare 'e oggi ve “aggiornano” cu # e emoji, ve piacerebbe? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #SaggiDellaDummeneca #Archimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #GrafiaAggiornata #StoriaDellaLengua #20260920_1926 #Napulitano #Neapolitan #Italia #Italy #Letteratura #Storia

Archimede o l’êa in sciâ seu tabletta quande un sordâ roman o l’ha ammazzòu. O pâ naturale? Miga tanto. E pö, se “agiornemmo” o passò abbastanza, o risco o l’é pròpio quello de arrivâ fin-a lì. Quæxi tutte e culture gh’han edizioin modernizzæ de autô do passò, con discussioin in sciâ grafia, o vocaboläio, e nòtte editoriæ e l’adatamento pe-o letô de ancheu. Un antiquäio o m’ha dito unna vòtta che “a patina do tempo a dà valô” e a peu fâ a differensa tra un originale e unna còpia da pöco. Arvo “Saggi da domenega” de Constantin Noica, arrivo a-a prefassion de l’editô inte l’edizion Humanitas do 1992 e descovro che “a grafia a l’é stæta agiornâ”. Leze Noica o porrie êse stæto unna passegiâ inte anni 1930–1940. Invece femmo quella passegiâ con e lenti moderne, assettæ comodi inte un Uber, sensa a pöia de perde a stradda — cioè sensa o risco de no capî e paròlle de quell’epoca, che se porrie semplicemente “traduî” inte nòtte a pé de pagina. E se piggiessimo anche i giornali de quell’epoca e i “agiornassimo”? E magari se porrie fâ anche o rebranding de-e pubblicitæ de quell’epoca, coscì i nostri neuroni no gh’han da travaggiâ tròppo, comme se fossimo inte un escape room. Perché fermâse lì? Se porrie agiornâ anche i libri de stöia e scrive che Archimede de Siracusa o l’é stæto ammazzòu da un sordâ roman mentre o faseiva matematica in sciâ seu tabletta. L’idea de fondo a resta a mæxima, no? O l’é solo l’epoca che a sparisce. E ancora unna cösa: perché i matematici no “agiornan” Pitagora? Peuan cambiâ a notassion. Peuan spiegâ a dimostrazion in un atro mòddo. Peuan fin-a costruî a figura online con unna animassion che a se forma davanti a-i euggi di scolari. Ma o teorema de Pitagora o resta o teorema de Pitagora. Alôa, quande lezemmo un autô do passò, perché no conservâ anche a lengua do seu tempo — e mette e spiegassioin moderne inte nòtte? E unna domanda finale pe Humanitas e pe quelli che travaggian inte facoltæ de lettere e filologia: se tra quarche decennio i scolari de ancheu ve “agiornan” con # e emoji, ve piaxe? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #SaggiDaDomenega #Archimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #GrafiaAgiornâ #StöiaDaLengua #20260920_1926 #Ligure #Ligurian #Monaco #Munegu #Letteratua #Stöia

Arkimede kien fuq it-tablet tiegħu meta nqatel minn suldat Ruman. Tinstema’ naturali? Mhux wisq. U madankollu, eżatt hemm nistgħu naslu jekk “naġġornaw” il-passat biżżejjed. Kważi kull kultura għandha edizzjonijiet modernizzati ta’ awturi eqdem, flimkien ma’ dibattiti dwar l-ortografija, il-vokabularju, in-noti editorjali u l-adattament għall-qarrej tal-lum. Darba wieħed negozjant tal-antikitajiet qalli li “l-patina taż-żmien iżżid il-valur” u tista’ tkun id-differenza bejn oriġinal u kopja rħisa. Niftaħ “Esejs tal-Ħadd” ta’ Constantin Noica, nasal għall-prefazju tal-pubblikatur fl-edizzjoni Humanitas tal-1992 u nsib li “l-ortografija ġiet aġġornata”. Il-qari ta’ Noica seta’ kien mixja fis-snin 1930 u 1940. Minflok, qed nagħmlu dik il-mixja b’nuċċalijiet moderni, bilqiegħda komdi f’Uber, mingħajr il-biża’ li nitilfu triqitna — jiġifieri, li ma nifhmux il-kliem ta’ dak iż-żmien, li seta’ sempliċement ġie “tradott” fin-noti ta’ qiegħ il-paġna. U kieku nieħdu wkoll il-gazzetti ta’ dak iż-żmien u “naġġornawhom”? U forsi għandna nagħmlu rebranding ukoll lir-reklami ta’ dak iż-żmien, biex ma nġegħlux lin-newroni tagħna jaħdmu wisq, bħallikieku konna f’escape room. Għaliex nieqfu hemm? Nistgħu naġġornaw ukoll il-kotba tal-istorja u niktbu li Arkimede ta’ Sirakuża nqatel minn suldat Ruman waqt li kien qed jagħmel il-matematika fuq it-tablet tiegħu. L-idea bażika tibqa’ l-istess, hux? Tisparixxi biss l-epoka. U ħaġa oħra: għaliex il-matematiċi ma “jaġġornawx” lil Pitagora? Jistgħu jbiddlu n-notazzjoni. Jistgħu jispjegaw il-prova b’mod differenti. Jistgħu saħansitra jibnu d-dijagramma online permezz ta’ animazzjoni li tiżviluppa quddiem għajnejn l-istudenti. Imma t-teorema ta’ Pitagora tibqa’ t-teorema ta’ Pitagora. Allura, meta naqraw awtur antik, għaliex ma nżommux ukoll il-lingwa ta’ żmienu — u npoġġu l-ispjegazzjonijiet moderni fin-noti? U mistoqsija waħda tal-aħħar lil Humanitas u lil dawk li jaħdmu fid-dipartimenti universitarji tal-letteratura u l-filoloġija: jekk, fi ftit għexieren ta’ snin, l-istudenti tal-lum “jaġġornawkom” b’# u emoji, togħġobkom? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EsejsTalĦadd #Arkimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografijaAġġornata #StorjaTalLingwa #20260920_1926 #Malti #Maltese #Letteratura #Storja

Arquímedes estaba con su tableta cuando fue asesinado por un soldado romano. ¿Suena natural? No mucho. Y, sin embargo, eso es exactamente lo que puede ocurrir si «actualizamos» suficientemente el pasado. Casi todas las culturas tienen ediciones modernizadas de autores antiguos, acompañadas de debates sobre ortografía, vocabulario, notas editoriales o adaptación al lector contemporáneo. Un anticuario me dijo una vez que «la pátina del tiempo da valor» y puede marcar la diferencia entre un original y una copia barata. Abro «Ensayos del domingo», de Constantin Noica, llego al prólogo de la editorial en la edición de Humanitas de 1992 y descubro que «la ortografía ha sido actualizada». Leer a Noica habría podido ser un paseo por los años 1930–1940. En cambio, hacemos ese paseo con gafas modernas, cómodamente sentados en un Uber, sin miedo a perdernos — es decir, sin el riesgo de no entender las palabras de la época, que podrían haberse «traducido» simplemente en notas a pie de página. ¿Qué pasaría si tomáramos también los periódicos de la época y los «actualizáramos»? ¿Y si sometiéramos también los anuncios de entonces a un rebranding, para no hacer trabajar demasiado a nuestras neuronas, como si estuviéramos en un escape room? ¿Por qué detenernos ahí? También podríamos actualizar los manuales de historia y escribir que Arquímedes de Siracusa fue asesinado por un soldado romano mientras hacía matemáticas en su tableta. La idea básica sigue siendo la misma, ¿no? Solo desaparece la época. Y una cosa más: ¿por qué los matemáticos no «actualizan» a Pitágoras? Pueden cambiar la notación. Pueden explicar la demostración de otra manera. Incluso pueden construir la figura online mediante una animación que se desarrolla ante los ojos de los alumnos. Pero el teorema de Pitágoras sigue siendo el teorema de Pitágoras. Entonces, cuando leemos a un autor antiguo, ¿por qué no conservar también la lengua de su época y poner las explicaciones modernas en las notas? Y una última pregunta para Humanitas y para quienes trabajan en las facultades de Letras: si dentro de unas décadas los escolares de hoy os «actualizan» con # y emojis, ¿os parecería bien? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EnsayosDelDomingo #Arquímedes #Pitágoras #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografíaActualizada #HistoriaDeLaLengua #20260920_1926 #Español #Literatura #Historia

Arhimede stătea pe tabletă când a fost ucis de un soldat roman. Sună firesc? Nu prea. Și totuși, dacă „actualizăm” trecutul suficient de mult, exact aici putem ajunge. Aproape fiecare cultură are ediții modernizate ale autorilor mai vechi și discuții despre ortografie, vocabular, note editoriale sau adaptarea pentru cititorul contemporan. Un anticar mi-a spus cândva că „patina timpului dă valoare” și face diferența dintre un original și o copie ieftină. Deschid „Eseuri de Duminică”, ajung la „Prefața editurii” Humanitas și aflu că „ortografia a fost actualizată” în ediția din 1992. Chiar și așa, lecturându-l pe Noica, am fi făcut o plimbare prin anii 1930–1940, dar cu ochelari moderni, stând confortabil într-un Uber, fără grija că nu ajungem la destinație — adică fără riscul de a nu înțelege cuvintele vremii, care ar putea fi „traduse” în subsolul paginii. Ce-ar fi să luăm și ziarele epocii și să le „actualizăm”? Iar reclamele vremii să le trecem printr-un rebranding, ca să nu punem neuronii prea mult la treabă, ca într-un escape room. Dar să actualizăm și manualele de istorie, iar descrierea lui Arhimede din Siracuza să precizeze că a fost ucis de un soldat roman în timp ce rezolva la mate pe tabletă. Ideea de bază rămâne, nu? Doar epoca dispare. Și încă ceva: de ce matematicienii nu-l „actualizează” pe Pitagora? Pot schimba notația. Pot explica altfel demonstrația. Pot chiar construi online desenul, printr-o animație, sub ochii școlarilor. Dar teorema lui Pitagora rămâne teorema lui Pitagora. Atunci, când citim un autor vechi, de ce nu păstrăm și limba epocii lui — iar explicațiile moderne să le punem în note? Și o ultimă întrebare pentru Humanitas și pentru cei de la Facultatea de Litere: dacă și școlarii de azi vă vor „actualiza” peste câteva decenii cu # și emoji, v-ar conveni? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EseuriDeDuminică #Arhimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #ActualizareOrtografie #IstoriaLimbii #20260920_1926 #Romanian #România #LimbaRomână

Gandrīz katrā kultūrā ir modernizēti vecāku autoru izdevumi, un līdz ar tiem arī diskusijas par pareizrakstību, vārdu krājumu, redakcionālajām piezīmēm un pielāgošanu mūsdienu lasītājam. Kāds antikvārs man reiz teica, ka “laika patina piešķir vērtību” un var būt tā, kas atšķir oriģinālu no lētas kopijas. Atveru Constantin Noica “Svētdienas esejas”, nonāku līdz izdevēja priekšvārdam Humanitas 1992. gada izdevumā un uzzinu, ka “pareizrakstība ir atjaunināta”. Lasīt Noicu varētu būt pastaiga pa 20. gadsimta 30. un 40. gadiem. Tā vietā šo pastaigu veicam ar mūsdienīgām brillēm, ērti sēžot Uber automašīnā un nebaidoties apmaldīties — proti, nesaprast tā laika vārdus, kurus vienkārši varētu “iztulkot” zemsvītras piezīmēs. Bet ja mēs paņemtu arī tā laika laikrakstus un tos “atjauninātu”? Un varbūt vajadzētu veikt arī toreizējo reklāmu rebranding, lai mūsu neironiem nebūtu pārāk daudz jāstrādā, it kā mēs atrastos escape room. Kāpēc apstāties tur? Mēs varētu atjaunināt arī vēstures mācību grāmatas un rakstīt, ka Sirakūzu Arhimēdu nogalināja romiešu karavīrs, kamēr viņš risināja matemātiku savā planšetdatorā. Pamatideja taču paliek tā pati, vai ne? Pazūd tikai laikmets. Un vēl kas: kāpēc matemātiķi “neatjaunina” Pitagoru? Viņi var mainīt apzīmējumus. Var citādi izskaidrot pierādījumu. Var pat izveidot zīmējumu tiešsaistē ar animāciju, kas veidojas skolēnu acu priekšā. Bet Pitagora teorēma paliek Pitagora teorēma. Tad kāpēc, lasot senāku autoru, nesaglabāt arī viņa laikmeta valodu — un mūsdienu skaidrojumus ievietot piezīmēs? Un pēdējais jautājums Humanitas un universitāšu literatūras un filoloģijas pārstāvjiem: ja pēc dažām desmitgadēm šodienas skolēni jūs “atjauninās” ar # un emoji, vai jums tas patiks? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #SvētdienasEsejas #Arhimēds #Pitagors #Hashtag #Emoji #MrStorywise #AtjauninātaPareizrakstība #ValodasVēsture #20260920_1926 #Latviešu #Latvian #Literatūra #Vēsture

Beveik kiekviena kultūra turi modernizuotų senųjų autorių leidimų, o kartu ir diskusijų apie rašybą, žodyną, redakcines pastabas bei pritaikymą šiuolaikiniam skaitytojui. Vienas antikvaras man kadaise pasakė, kad „laiko patina suteikia vertės“ ir gali būti tai, kas skiria originalą nuo pigios kopijos. Atsiverčiu Constantin Noica „Sekmadienio esė“, prieinu prie leidėjo pratarmės 1992 metų Humanitas leidime ir sužinau, kad „rašyba buvo atnaujinta“. Skaityti Noicą galėjo reikšti pasivaikščiojimą po 1930-uosius ir 1940-uosius. Vietoj to einame į tą kelionę su šiuolaikiniais akiniais, patogiai įsitaisę Uber automobilyje, nebijodami pasiklysti — tai yra nesuprasti to meto žodžių, kuriuos būtų buvę galima paprasčiausiai „išversti“ išnašose. O kas būtų, jei paimtume ir to meto laikraščius bei juos „atnaujintume“? Galbūt reikėtų ir senąsias reklamas pervadinti bei perkurti, kad mūsų neuronams nereikėtų per daug dirbti, tarsi būtume escape room’e. Kodėl čia sustoti? Galėtume atnaujinti ir istorijos vadovėlius bei parašyti, kad Archimedą iš Sirakūzų nužudė romėnų kareivis, kai šis sprendė matematikos uždavinius savo planšetėje. Pagrindinė mintis juk lieka ta pati, ar ne? Tik epocha išnyksta. Ir dar vienas dalykas: kodėl matematikai „neatnaujina“ Pitagoro? Jie gali pakeisti žymėjimą. Gali kitaip paaiškinti įrodymą. Gali net sukurti brėžinį internete, pasitelkę animaciją, kuri atsiranda mokinių akyse. Tačiau Pitagoro teorema lieka Pitagoro teorema. Tad kai skaitome senesnį autorių, kodėl neišsaugojus ir jo epochos kalbos — o šiuolaikinius paaiškinimus nepateikus pastabose? Ir paskutinis klausimas Humanitas bei universitetų literatūros ir filologijos žmonėms: jei po kelių dešimtmečių šiandienos mokiniai jus „atnaujins“ naudodami # ir emoji, ar jums tai patiktų? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #SekmadienioEsė #Archimedas #Pitagoras #Hashtag #Emoji #MrStorywise #AtnaujintaRašyba #KalbosIstorija #20260920_1926 #Lietuvių #Lithuanian #Literatūra #Istorija

Pothuajse çdo kulturë ka botime të modernizuara të autorëve të vjetër, të shoqëruara me debate për drejtshkrimin, fjalorin, shënimet editoriale dhe përshtatjen për lexuesin bashkëkohor. Një antikuar më tha dikur se “patina e kohës i shton vlerë” dhe mund të bëjë dallimin mes një origjinali dhe një kopjeje të lirë. Hap “Esetë e së dielës” të Constantin Noica-s, arrij te parathënia e botuesit në botimin Humanitas të vitit 1992 dhe mësoj se “drejtshkrimi është përditësuar”. Të lexoje Noica-n mund të ishte një shëtitje në vitet 1930–1940. Në vend të kësaj, po e bëjmë atë shëtitje me syze moderne, të ulur rehat në një Uber, pa frikën se do të humbasim rrugën — domethënë, se nuk do t’i kuptojmë fjalët e kohës, të cilat fare mirë mund të ishin “përkthyer” në shënime në fund të faqes. Po sikur të merrnim edhe gazetat e asaj kohe dhe t’i “përditësonim”? Dhe ndoshta mund t’u bënim edhe një rebranding reklamave të asaj kohe, që të mos i lodhim shumë neuronet tona, sikur të ishim në një escape room. Pse të ndalemi këtu? Mund të përditësojmë edhe tekstet e historisë dhe të shkruajmë se Arkimedi i Sirakuzës u vra nga një ushtar romak ndërsa po bënte matematikë në tabletin e tij. Ideja bazë mbetet e njëjtë, apo jo? Vetëm epoka zhduket. Dhe edhe diçka: pse matematikanët nuk e “përditësojnë” Pitagorën? Mund të ndryshojnë shënimin. Mund ta shpjegojnë provën ndryshe. Madje mund ta ndërtojnë figurën online, përmes një animacioni që zhvillohet para syve të nxënësve. Por teorema e Pitagorës mbetet teorema e Pitagorës. Atëherë, kur lexojmë një autor të vjetër, pse të mos ruajmë edhe gjuhën e kohës së tij — ndërsa shpjegimet moderne t’i vendosim në shënime? Dhe një pyetje të fundit për Humanitas dhe për ata që punojnë në departamentet universitare të letërsisë dhe filologjisë: nëse pas disa dekadash nxënësit e sotëm ju “përditësojnë” me # dhe emoji, a do t’ju pëlqente? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EsetëESëDielës #Arkimedi #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #DrejtshkrimIPërditësuar #HistoriaEGjuhës #20260920_1926 #Shqip #Albanian #Letërsi #Histori

Gotovo svaka kultura ima modernizovana izdanja starijih autora, uz rasprave o pravopisu, rječniku, uredničkim bilješkama i prilagođavanju savremenom čitaocu. Jedan antikvar mi je jednom rekao da „patina vremena daje vrijednost“ i može praviti razliku između originala i jeftine kopije. Otvaram „Nedjeljne eseje“ Constantina Noice, dolazim do predgovora izdavača u izdanju Humanitasa iz 1992. godine i saznajem da je „pravopis ažuriran“. Čitanje Noice moglo je biti šetnja kroz tridesete i četrdesete godine 20. vijeka. Umjesto toga, tom epohom šetamo s modernim naočarima, udobno smješteni u Uberu, bez straha da ćemo se izgubiti — odnosno da nećemo razumjeti riječi tog vremena, koje su jednostavno mogle biti „prevedene“ u fusnotama. Šta bi bilo kada bismo uzeli i novine iz tog vremena pa ih „ažurirali“? A možda bismo mogli uraditi i rebranding tadašnjih reklama, kako ne bismo previše opterećivali svoje neurone, kao da smo u escape roomu. Zašto stati tu? Mogli bismo ažurirati i udžbenike istorije i napisati da je Arhimeda iz Sirakuze ubio rimski vojnik dok je radio matematiku na svom tabletu. Osnovna ideja ostaje ista, zar ne? Samo epoha nestaje. I još nešto: zašto matematičari ne „ažuriraju“ Pitagoru? Mogu promijeniti oznake. Mogu drugačije objasniti dokaz. Mogu čak napraviti crtež online, pomoću animacije koja nastaje pred očima učenika. Ali Pitagorina teorema ostaje Pitagorina teorema. Pa kada čitamo starijeg autora, zašto ne bismo sačuvali i jezik njegovog vremena — a savremena objašnjenja stavili u fusnote? I još jedno posljednje pitanje za Humanitas i za one koji rade na univerzitetskim književnim i filološkim odsjecima: ako vas današnji školarci za nekoliko decenija „ažuriraju“ pomoću # i emojija, da li bi vam to odgovaralo? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #NedjeljniEseji #Arhimed #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #AžuriraniPravopis #IstorijaJezika #20260920_1926 #Crnogorski #Književnost #Istorija #ExYugoslavia #ExIugoslavia